Persoanele cu dizabilități au fost lăsate la mila primarilor: „Să se ducă la muncă, nu să aștepte de la stat”

  • Guvernul României a aprobat bugetul de stat pentru anul 2019 trecând în dreptul persoanelor cu dizabilități o singură cifră: zero!
  • Cheltuielile prin care statul ar trebui să le asigure indemnizațiile lunare și salariile asistenților personali au fost mutate în sarcina autorităților locale. Până acum, 90% din costuri erau suportate de la centru. Persoanele cu dizabilități spun că acesta este începutul unui dezastru: vor fi la mila primarilor, care gestionează bugete insuficiente și sunt departe de a fi niște monumente de toleranță și empatie.
  • Un caz relevant pentru ce va urma după această măsură s-a petrecut recent în comuna Nicorești (județul Galați): primarul Ionel Boghiu a refuzat să-i facă buletin de Nicorești unei tinere de 22 de ani aflată în cărucior cu rotile pe motiv că aceasta va împovăra bugetul comunei prin acordarea indemnizației de handicap. „Nu am de unde să-i dau”, s-a justificat Boghiu.
  • Fundația care o găzduiește pe fată a reclamat deja cazul la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Reprezentanții ONG-ului cred că este doar începutul unui val de discriminări care va mătura România odată cu trecerea către primării a asistenței persoanelor cu handicap. 
  • După 30 de ani de la prăbușirea comunismului – regimul care-și clama progresul în timp ce-și ținea orfanii în condiții de Ev Mediu – suntem din nou în plin avânt naționalist. Conducătorii vorbesc doar despre „mândria de a fi român”. Se bat cu pumnii în piept că nu cedează în fața intereselor străine. Arată la televizor cifre, calcule, „rezultate”, fac portretul unei țări prospere și puternice. Prea puternică însă pentru a mai purta de grijă și celor mai vulnerabili dintre cetățenii săi.

Răspunsul Guvernului: „Vă contactăm noi!”

În dimineața zilei de vineri, 8 februarie, când în Palatul Victoria urma să se aprobe bugetul de cheltuieli pentru 2019, pe trotuarul din fața instituției a avut loc un mic protest. Câteva zeci de persoane, unele din ele sprijinindu-se în cârje sau stând așezate în cărucioare cu rotile, au venit să împiedice ceea ce consideră a fi un mare pericol: mutarea indemnizațiilor acordate persoanelor cu dizabilități și a salariilor primite de îngrijitorii lor în sarcina autorităților locale.

Au afișat câteva pancarte și au scandat împotriva Guvernului. Ca la orice protest, câțiva dintre manifestanți au intrat în sediul instituției pentru a încerca să prezinte o listă cu revendicări. Cea care a primit această misiune de reprezentare a fost Mădălina Turza, președinte al Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități. S-a întors la scurt timp, nervoasă și dezamăgită: „Am vorbit cu cineva care m-a asigurat că va transmite mai departe. Și că ne vor contacta ei”. „Huooo!”, a răspuns grupul de protestatari, nemulțumit de această sfidare.

Persoanele cu dizabilități au ieșit să protesteze în fața Guvernului chiar în ziua aprobării bugetului pe 2019 FOTO: Recorder

„E o măsură fără precedent în ultimii 30 de ani! Au alocat buget zero pentru persoanele vulnerabile, lăsând către primării plata acestor cheltuieli din impozitele pe venit. Acest lucru este absolut dezastruos pentru noi ca persoane cu dizabilități sau ca însoțitori ai acestora. Oricum aveam probleme cu primăriile care întârziau plățile, spuneau că nu au bani, dădeau în șomaj părinții asistenți personali. Acum, dacă nu vor mai veni nici bani de la bugetul central, vom rămâne, efectiv, fără mijloace de supraviețuire”, a spus Mădălina Turza, la ieșirea din Guvern.

Spre prânz, protestul s-a spart și oamenii au plecat, fiecare cum a putut, către case. Guvernul a adoptat bugetul și l-a trimis către Parlament cu acel zero trecut în dreptul persoanelor cu dizabilități.

Statisticile spun că în România sunt 800.000 de oameni încadrați în această categorie. 40% dintre ei suferă de un handicap grav și, pe lângă o indemnizație lunară, au dreptul la un asistent personal care primește și el un salariu din partea statului. Nu sunt sume uriașe: indemnizația lunară pentru handicap de gradul I (cel mai grav) e de aproximativ 640 de lei, în timp ce salariul unui părinte-asistent personal e de circa 1.500 de lei pe lună.

Până acum, banii care asigurau supraviețuirea acestor oameni erau garantați din bugetul central, care suporta 90% din cheltuieli, în timp ce restul de 10% venea de la autoritățile locale. Guvernul a hotărât să treacă totul în sarcina primăriilor, motivând că le distribuie resurse suplimentare prin mărirea cotei pe care acestea o primesc din impozitul pe venit. Adică, o parte din banii colectați local vor fi folosiți pentru asistența socială. Asta dacă primarii au ce colecta.

Argumentul stă în picioare doar pentru orașele mari, cu economie dezvoltată, în care impozitul pe venit generează sume importante. La multe din primăriile de comună, însă, mărirea cotei din impozitul pe venit nu va acoperi cheltuielile necesare acordării indemnizațiilor persoanelor cu dizabilități și salariile îngrijitorilor. Iar acest lucru generează deja situații halucinante, în care persoanele cu handicap sunt stigmatizate și privite ca o povară.

Primăria refuză să aprobe domiciliul unei tinere în scaun cu rotile

Mihaela Porumbaru are 22 de ani și suferă de o problemă locomotorie care o ține imobilizată într-un scaun cu rotile. În anul 2001, a fost cât pe ce să fie adoptată de o familie de irlandezi. Dar chiar în acea perioadă România a oprit adopţiile internaţionale şi Mihaela rătăceşte de atunci prin sistemul de asistenţă socială al acestei țări.

Din 2017 locuiește în Nicorești (județul Galați), într-un centru al Fundației „Bunul samaritean”, alături de alte 13 persoane cu dizabilități. Pentru că avea viză de flotant, adresa ei din buletin fiind în Târgoviște, a cerut de la primăria comunei o adeverință care să o ajute la preschimbarea cărții de identitate pe adresa fundației.

De la primărie a venit un răspuns în care stă scris, negru pe alb, că mutarea oficială a Mihaelei Porumbaru în Nicorești ar fi o piatră de moară pentru bugetul comunei: „Primăria Nicorești nu va elibera niciun act pentru prelungirea reședinței(…). Bugetul local al comunei nu poate susține asemenea cheltuieli”.

Răspunsul primarului a fost consemnat în plângerea depusă la CNCD de Mihaela Porumbaru.
Răspunsul primarului a fost consemnat în plângerea depusă la CNCD de Mihaela Porumbaru.

Cu sprijinul celor de la Fundație „Bunul Samaritean“, Mihaela Porumbaru a hotărât să îl reclame pe primar la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Ea spune că autoritățile locale îi încalcă dreptul la libera circulație și dreptul la alegerea reședinței și domiciliului înscrise în Constituția României, precum și dreptul la asistent personal și la indemnizație de îngrijire, prevăzute de Legea 448/2006.

„Nu e nicio discriminare”, zice Ionel Boghiu, primarul comunei Nicorești. „Eu i-am zis că n-am nicio problemă să îi dau adeverința, dar numai dacă i se plătesc drepturile de acolo de unde vine. Pentru că ea e adusă de la Târgoviște de către această fundație care ne tot aduce persoane cu dizabilități din alte județe. Ce vină au plătitorii de taxe și impozite din comuna Nicorești, de ce să plătească ei când nouă nu ne mai ajunge bugetul?”.

Primarul din Nicorești: „Bunul Samaritean se lăfăie în donații”

Ce uită să menționeze primarul Boghiu este că Fundația „Bunul Samaritean” n-a apărut la Nicorești din senin. ONG-ul a venit în comună în anul 2000, când a preluat pacienții unui spital pentru persoane cu handicap care funcționa în localitate. „Era un spital oribil. Noi am venit aici pentru că era nevoie de noi. A trebuit să-i luăm pe bolnavi de acolo și să facem o locație unde să-i tratăm corect, unde să le dăm încredere, unde să fie îngrijiți și să aibă tot ce le trebuie. Și nu e adevărat ce spune domnul primar: o singură persoană din cele 14 aflate în centru este din alt județ, restul fiind beneficiari care au toți buletin în județul Galați”, spune Ionel Melinte, directorul Fundației „Bunul Samaritean”.

Primarul Boghiu rămâne, însă, de neînduplecat. Deloc impresionat de dramele persoanelor pe care la adăpostește fundația, Boghiu spune că Ionel Melinte n-ar trebui să se mai vaite: „Primește sponsorizări, mii de euro bune, ca să poată să se lăfăie în ce-i trebuie aici. Situația nu e chiar atât de gravă cum se tăvălește el pe jos! El îmi aduce aici bolnavi din alt județ, cum se poate așa ceva!? Iar fata aia e doar fizic cu probleme. Ceilalți care nu gândesc sau au ce au, mai e cum e. Dar fata aia am înțeles că vorbește, ea ar putea să înțeleagă situația, că nu e că nu vrea primarul! Dar pe ea au învățat-o de acolo, de la fundație. Au adus-o de la Târgoviște cu un scop!”.

La sfârșitul anului trecut, Primăria Nicorești, care pe atunci trebuia să contribuie doar cu 10% din cheltuieli, a întârziat câteva luni indemnizațiile persoanelor cu dizabilități din sat, inclusiv ale celor aflate la Fundația „Bunul Samaritean”. În acele zile, primarul Boghiu a organizat o întâlnire, la primărie, cu asistenții persoanelor cu handicap. A vrut și Melinte să participe, însă primarul l-a dat afară cu ajutorul fratelui său, polițist local.

Mihaela Porumbaru (în scaun cu rotile), o tânără cu dizabilități căreia primăria i-a încălcat drepturile pe motiv că a devenit o povară pentru bugetul local

„Dacă e bunul samaritean, să se ducă să muncească”

Acum, când Primăria Nicorești va trebui să suporte toate drepturile bănești ale persoanelor cu dizabilități, e de așteptat ca situația să devină de-a dreptul dramatică.

„Dacă primarul nu a vrut să ne dea acum o adeverință, d’apăi când o să depindem cu totul de bugetul local?! Eu înțeleg că sunt niște cheltuieli, dar ca primar trebuie să găsești soluții și să fii primar pentru toți, nu doar pentru cine îți place ție. Nu putem pune doar asfalt și să nu ne macine și problema acestor oameni”, spune Ionel Melinte.

Primarul Ionel Boghiu (SURSA: viata-libera.ro)

Primarul Ionel Boghiu confirmă că o să fie rău și solicită să fie înțeles omenește că n-are de unde: „Va fi jale, ascultați ce vă spun! Dacă nu-mi suplimentează de la centru, n-o să am de unde să le dau”.

Vâlcov: „Dintr-o dată toată lumea a orbit, a suferit de ceva”

Duminică seară, într-o emisiune difuzată de postul Antena 3, Darius Vâlcov (consilier al premierului Dăncilă și artizan al bugetului) a declarat că decizia de a muta aceste cheltuieli în sarcina primăriilor vine în special din dorința de a elimina falșii beneficiari: „Când s-a luat măsura de a se plăti integral de la centru, a explodat numărul însoțitorilor. Se fabricau pe bandă rulantă însoțitori de persoane cu handicap, pentru că nu mai plătea primăria. Dintr-o dată toată lumea a orbit, a suferit de ceva”.

În loc să separe impostorii de beneficiarii reali, Guvernul aruncă această problemă în curtea primarilor. Fără a ține cont că mulți dintre ei nu au nici pârghiile, nici înțelegerea necesară pentru a gestiona cazuri extrem de sensibile uneori.

În loc de epilog, lăsăm aici vorbele primarului Boghiu, care posedă propria interpretare despre cum ar trebui să funcționeze o fundație: „Dacă el e bunul samaritean să se ducă să muncească, să câștige o bucată de pâine și să dea și la cel sărac! Nu să stai să mulgi de la bugetul de stat și să fii scutit că ești non-profit. Să se ducă la muncă!”

Mai multe despre cazul de la Nicorești și situața persoanelor cu dizabilități, într-un podcast produs de Recorder:

https://soundcloud.com/recorder_romania/audio-persoanele-cu-dizabilitati-lasate-la-mila-primarilor-la-munca-nu-la

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să