Investigații 24 august 2020

Bomba de mediu de la Ghizela: cea mai mare groapă de gunoi din vestul țării și-a deversat levigatul în râul Timiș

Doi ingineri care au lucrat la depozitul de deșeuri de la Ghizela – cel mai mare din vestul țării – pun pe masă dovezi incontestabile despre dezastrul ecologic produs de proasta administrare a amplasamentului: substanțele toxice rezultate din fermentarea gunoaielor (cunoscute sub numele de levigat) au fost deversate în râul Timiș, iar în contul acestor deversări, susțin foștii angajați, au fost plătite servicii fictive de vidanjare și neutralizare a levigatului.
Conducerea RETIM, compania care administrează depozitul de deșeuri, recunoaște că a fost sesizată cu privire la aceste nereguli, dar spune că n-au existat suficiente dovezi. Pus în fața fotografiilor care demonstrează deversarea levigatului, directorul RETIM a rămas fără replică: „Nu pot să comentez”.
Garda de Mediu Timiș admite că, în ultimii ani, a identificat nereguli privind epurarea necorespunzătoare a levigatului de la Ghizela, dar nu știe nimic despre deversările în râul Timiș.
Specialiștii consultați de Recorder spun că levigatul este o substanță extrem de toxică, iar deversarea în albia unui râu produce efecte catastrofale.

În depozitul de deșeuri de la Ghizela ajung anual peste 225.000 de tone de gunoaie, colectate din tot județul Timiș. Este o cantitate dublă față de cea pentru care a fost proiectat deponeul, inaugurat în 2011 cu pretenția că respectă toate normele europene în domeniu.

Aceste norme vorbesc în primul rând despre gestionarea corectă a levigatului, adică a lichidului rezultat din fermentarea gunoaielor depozitate. Este o substanță extrem de toxică, motiv pentru care groapa de gunoi a fost dotată cu o membrană impermeabilă menită să împiedice infiltrarea levigatului în sol. Acesta este colectat într-un bazin, apoi trecut printr-o stație de epurare și transformat în apă curată (permeat). Mai departe, această apă ajunge într-un alt bazin de unde este deversată în râul Timiș, printr-o conductă subterană care străbate o distanță de nouă kilometri.

Conducta subterană care pleacă din deponeul Ghizela străbate o distanță de nouă kilometri și ajunge până pe malul râului Timiș, în zona satului Chizătău

Garda de Mediu are obligația de a verifica periodic dacă apa din bazinul de deversare este suficient de curată pentru a putea fi deversată în Timiș fără niciun pericol. De asemenea, conducta prin care se face deversarea are un fel de apometru care înregistrează cantitatea de apă deversată, care ar trebui să corespundă cu cantitatea de levigat trecut prin stația de epurare. În teorie, sistemul pare organizat perfect.

Acesta ar trebui să fie traseul corect al levigatului colectat din groapa de gunoi de la Ghizela

Numai că tot acest circuit de funcționare preluat din standardele europene s-a lovit de eterna cârpeală românească. La câțiva ani de la punerea în funcțiune a depozitului de la Ghizela, s-a constatat că aici ajung mai multe deșeuri decât s-a estimat în proiect, iar capacitatea stației de epurare este, de asemenea, prea mică pentru cât levigat produce groapa de gunoi.

Aceste probleme au ieșit la iveală după ce locuitorii comunelor din jur s-au plâns de mirosul insuportabil. Era anul 2016 și autoritățile locale au fost nevoite să admită că la Ghizela există probleme cu levigatul, acesta fiind principala cauză a mirosului. „Stația de tratare nu face față și, dacă nu mărim capacitatea, surplusul de levigat poate fi o bombă de mediu”, declara Traian Stanciu, vicepreședintele de la acea vreme al Consiliului Județean Timiș.

Autoritățile locale s-au angajat să mărească în cel mai scurt timp capacitatea stației de tratare și toată lumea a crezut că bomba de mediu a fost evitată. În realitate, problema levigatului a scăpat de sub control, provocând un adevărat dezastru ecologic.

Radu Popița și George Murgu, doi ingineri care au lucrat la depozitul de la Ghizela până la începutul acestui an, susțin că levigatul a fost deversat în râul Timiș, lucru pe care l-au filmat și fotografiat în mai multe rânduri. Murgu era responsabil chiar cu stația de tratare a levigatului, așa că știe în detaliu cum a evoluat situația: „La sfârșitul anului 2018 s-a mărit capacitatea de tratare de la 43 de metri cubi pe zi, la 80 de metri cubi, dar tot nu se făcea față levigatului care uneori dădea peste bazine și intra în sol. Mai ales când ploua, creștea volumul levigatului, pentru că apa de ploaie care intră în deșeuri se transformă în levigat și devine toxică. Așa că principala soluție pentru a scăpa de levigat a fost ca acesta să nu mai fie trecut prin stația de tratare, ci să fie deversat în bazinele de evacuare, de unde ajungea în râul Timiș”.

Fotografia din stânga datează din anul 2018 și demonstrează că din depozitul de la Ghizela s-a deversat levigat. În dreapta este o fotografie din prezent, în care se poate vedea că ceea ce iese prin acea conductă ajunge direct în râul Timiș

Oriana Irimia, biolog specializat în managementul deșeurilor și membru al organizației Zero Waste România, ne-a explicat ce consecințe are o asemenea situație: „Deversarea levigatului în albia unui râu este o situație extraordinar de gravă. Gândiți-vă că românul e obișnuit să arunce la gunoi tot ce găsește prin casă, de la ulei uzat și vopseluri până la tratamente pentru păduchi, medicamente sau produse de uz casnic pe bază de clor. Odată ajunse la groapa de gunoi, toate acestea se concentrează într-o singură substanță numită levigat, care devine criminal de toxică. Închipuiți-vă ce înseamnă să deversezi așa ceva într-un râu! Se ajunge la mortalitate piscicolă și la efecte multiple. Nu vorbim de un râu care curge și gata. Poate apa de acolo e folosită la irigat și substanțele acelea ajung în legumele consumate de oameni. Poate fi chiar un incident transfrontalier, pentru că Timișul trece la sârbi și se varsă în Dunăre”.

Conform foștilor angajați de la Ghizela, așa funcționa traseul levigatului atunci când volumul acestuia depășea capacitatea stației de tratare

Deversarea levigatului putea fi depistată foarte rapid de comisarii Gărzii de Mediu cu ajutorul contorului montat pe conducta care pleacă din bazinul de deversare către râul Timiș. Rolul acestui contor e de a înregistra cantitatea de apă deversată, iar dacă aceasta nu corespunde cu cantitatea ieșită din stația de epurare înseamnă că în râu a ajuns și altceva în afară de apă curată.

Inginerul George Murgu susține, însă, că reprezentanții Gărzii de Mediu Timiș nu verificau niciodată contorul: „Cei de la Garda de Mediu nu coborau niciodată acolo, iar ceasul era citit de noi, angajații de la Ghizela. La un moment dat eu am intrat să-l citesc și am constatat că nu mai înregistra, așa că le-am sesizat celor din conducere. S-a hotărât ca ceasul să fie lăsat așa și apoi reglat cu mâna la o valoare convenabilă. Doi ani s-a procedat așa: deși se deversa mai mult, inclusiv levigat, ceasul era reglat să corespundă cu ce trecea prin stația de tratare”.

Am întrebat conducerea RETIM, compania care administrează deponeul Ghizela, dacă în ultimii ani a înregistrat vreo defecțiune la contorul de deversare. Au ocolit un răspuns, precizând doar atât: „Acesta a fost înlocuit în martie 2020”.

Radu Popița, cel de-al doilea inginer care are curaj să vorbească despre neregulile de la Ghizela, spune că dereglarea contorului care înregistra deversările nu era singurul lucru la care Garda de Mediu închidea ochii: „Se știa dinainte că vin în control și în realitate nu controlau nimic. Stăteau la cafele în biroul lui Andrei Popa, șeful punctului de lucru, și apoi plecau. Dacă ar fi făcut controale serioase, ar fi observat că apa din bazinul de deversare era contaminată cu levigat. Ar fi observat că era atât de mult levigat încât i se dădea drumul pe șanțurile de apă pluvială și ajungea să inunde stația de tratare”.

Într-un răspuns scris trimis către Recorder, Garda de Mediu Timiș precizează că, în ultimii trei ani, a efectuat zece controale neplanificate la deponeul Ghizela: a găsit o conductă spartă și neconformități privind „epurarea necorespunzătoare a levigatului”. Concret, apa din bazinul de deversare nu era suficient de curată pentru a putea fi vărsată în Timiș, motiv pentru care, începând cu septembrie 2019, Garda de Mediu a interzis deversarea până ce analizele apei din bazin vor reintra în parametri. Interdicția a durat până în iunie 2020.

„Atunci, în toamna lui 2019, a fost de fapt un comisar detașat de la Arad, care nu cunoștea înțelegerea și a făcut un control mai temeinic”, spune Radu Popița.

Popița și Murgu susțin că din depozitul de la Ghizela au continuat să se facă deversări în Timiș chiar și după interdicția impusă de Garda de Mediu. De obicei, deversările se făceau noaptea. Cei doi au filmat un astfel de moment, despre care susțin că s-a petrecut în decembrie 2019.

„A doua zi ne-am dus la directorul RETIM de la Timișoara să reclamăm tot ce se întâmplă. Ne-am gândit că cei din conducerea companiei nu știu despre neregulile de la Ghizela, așa că le-am lăsat un stick cu toate dovezile. Ne-au spus că vor investiga, dar la scurt timp ne-au sunat de la resurse umane și ne-au zis că dacă nu încetăm cu astfel de reclamații vom fi dați afară. După câteva luni de șicane, în care au încercat să ne însceneze diverse lucruri, am fost nevoiți să ne dăm demisia”, spune George Murgu.

Am încercat să aflăm poziția RETIM cu privire la toate neregulile invocate de cei doi ingineri, iar directorul general Dan Pascu ne-a cerut să-i adresăm întrebările în scris. Deși problemele cu levigatul au fost confirmate inclusiv de Garda de Mediu, ne-a răspuns că „în cadrul depozitului Ghizela nu au existat probleme cu epurarea necorespunzătoare a levigatului, iar în ceea ce privește acuzațiile celor doi foști angajați, aceste acuzații nu au fost însoțite de probe concludente care să ne permită o concluzie internă”.

După acest răspuns, l-am contactat telefonic pe directorul Dan Pascu, care și-a exprimat încă o dată convingerea că la deponeul Ghizela nu au existat deversări de levigat în râul Timiș. În timpul convorbirii, i-am trimis pe Whatsapp fotografia care arată o deversare masivă de levigat prin conducta care pornește din deponeul administrat de RETIM. N-a putut nega evidența, așa că a preferat să declare doar atât: „Da, nu știu ce să spun. Nu pot să comentez”.

“Levigatul era deversat în Timiș, dar îl facturau ca fiind vidanjat”

Povestea neregulilor de la deponeul Ghizela are și o miză financiară, întrucât RETIM a plătit sume importante pentru a scăpa de surplusul de levigat pe care, conform propriilor angajați, îl deversa de fapt în râul Timiș. E vorba inclusiv de bani publici, deoarece RETIM este o companie cu acționariat mixt: 50% concernul RER Group și 50% Consiliul Local Timișoara.

RETIM a încheiat, încă din 2016, un contract de prestări servicii cu firma CDM Eco Banat, care a fost însărcinată să preia cu vidanjele diferite substanțe toxice de la Ghizela.

Inginerii Popița și Murgu susțin însă că majoritatea transporturilor erau fictive, adică figurau în facturi și erau plătite, dar în realitatea nu se făceau. Levigatul nu era cărat cu vidanjele, ci era deversat în Timiș. În sprijinul acestei acuzații, cei doi aduc o listă de 13 „formulare de încărcare-descărcare deșeuri periculoase” întocmite în aceeași zi, pe 9 mai 2019. Pe 12 din cele 13 formulare se poate vedea rubrica în care este completat numărul mașinii care a efectuat transportul și numele șoferului. De fiecare dată apar aceleași date, ceea ce ar însemna că o singură vidanjă a efectuat 13 transporturi în aceeași zi.

„Așa ceva este imposibil. Între deponeul Ghizela și punctul de descărcare trecut pe formulare sunt vreo 50 de kilometri, așa că un singur transport înseamnă parcurgerea a 100 de kilometri, plus timpii de încărcare și descărcare. Este imposibil să faci 13 transporturi pe zi cu aceeași mașină. În realitate se făceau unul-două transporturi, dar erau facturate mult mai multe. Levigatul era deversat în Timiș, dar ei îl facturau ca fiind vidanjat”, spune Radu Popița, angajat la deponeul Ghizela în perioada când aveau loc aceste nereguli.

Inginerul George Murgu îl completează: „Eu am văzut cu ochii mei cum se încărca o singură mașină și se facturau mai multe, pentru că mi s-a cerut să semnez efectuarea acelor transporturilor și am refuzat. Cum să întocmim acte pentru 13 curse când s-a făcut doar una? Mi s-a zis că așa e înțelegerea”.

Pe 13 mai 2019, la patru zile după întocmirea celor 13 formulare de transport, CDM Eco Banat a trimis către RETIM o factură în valoare de 153.276 de lei.

L-am întrebat pe Dan Pascu, directorul general al RETIM, dacă i se pare plauzibil ca o singură vidanjă să facă 13 transporturi într-o singură zi. „E o suspiciune, recunosc, dar până la a dovedi e cale lungă. Șeful de depozit mi-a spus că a avut mașini la capătul celălalt care transferau către alte mașini… Au fost niște suspiciuni, dar ne-am aflat în imposibilitatea de a verifica”.

Cei doi ingineri care acuză neregulile spun că, dacă ar fi dorit, conducerea RETIM putea verifica înregistrările camerelor de supraveghere sau registrele de intrare-ieșire ale firmei de pază. Astfel ar fi constatat că, în ziua respectivă, vidanja firmei CDM Eco Banat a intrat în depozit o singură dată și nu de treisprezece ori.

„Din cauza limitărilor de capacitate ale mediului de stocare, înregistrările camerelor de supraveghere nu se păstrează decât pe o perioadă finită de timp, aproximativ o lună”, ne-a comunicat conducerea RETIM. I-am reamintit directorului Dan Pascu că mai există registrele firmei de pază, care sunt pe suport de hârtie și de obicei rămân arhivate. Ne-a răspuns cu o eschivă: „Da, e foarte posibil ca registrele să rămână. O să preiau acest detaliu și o să revin”. I-am oferit un răgaz de peste o săptămână, dar n-a mai revenit.

N-am reușit să obținem o explicație nici de la firma CDM Eco Banat, cea care este acuzată că ar fi facturat transporturi fictive către RETIM. „Dacă o să ne cheme cei care anchetează, atunci o să răspundem și o să prezentăm documente. Nu cred că dumneavoastră sunteți anchetatori ca să ne întrebați aceste lucruri”, ne-a declarat Costel Bleja, patronul firmei. CDM Eco Banat are contracte cu mai multe instituții publice din județul Timiș, printre care Poliția Locală Timișoara și Consiliul Județean Timiș.

Anchetatorii statului român, în fața cărora patronul Costel Bleja susține că va prezenta documentele, nu par foarte interesați să lămurească tot ce s-a întâmplat la depozitul de deșeuri de la Ghizela în ultimii ani. Inginerii Radu Popița și George Murgu spun că au depus plângeri la DNA și DIICOT, prezentând toate dovezile pe care le aveau și punându-se la dispoziția anchetatorilor. Au fost pasați la Poliția Economică Lugoj, unde au fost audiați și așteaptă continuarea dosarului.

În același timp, RETIM pare că a încercat să-și tranșeze toate probleme din interior în spatele ușilor închise. În vara aceasta, l-a îndepărtat din funcție pe Andrei Popa, care a fost șeful punctului de lucru de la Ghizela începând din 2015, deci a coordonat activitatea depozitului exact în perioada celor mai grave nereguli. „Nu pot să vă spun motivele pentru care am plecat, întrebați conducerea RETIM”, ne-a declarat Andrei Popa. Nici cei de la RETIM n-au vrut să comenteze motivele plecării lui Popa.

RETIM susține că a crescut capacitatea de tratare a levigatului până la 280 de metri cubi pe zi și, în prezent, totul funcționează în parametri normali la Ghizela. Asta înseamnă că, atunci când se deversează, pe conductă pleacă doar apă curată.

Am fost să fotografiem gura de evacuare de pe malul râului Timiș și în imagine se poate vedea că aceasta prezintă urme de levigat. Printr-un răspuns scris, RETIM ne-a asigurat că interpretarea noastră și a specialiștilor pe care i-am consultat este eronată: „Având în vedere modalitatea de gestionare a apelor uzate din interiorul depozitului, nu este posibil ca gura de deversare să prezinte urme de levigat”.

La patru zile după publicarea articolului, compania RETIM ne-a trimis un drept la replică în care contestă nu doar materialul nostru, ci inclusiv sancțiunile care i-au fost impuse de Garda de Mediu, acuzându-ne că am urmărit o miză politică. Dreptul la replică emis de compania RETIM poate fi citit aici.