• O rețea de firme interconectate printr-un sistem de prietenii și interese comune a devenit abonată la contracte uriașe din bugetul Capitalei, fiind implicată în realizarea unor lucrări vitale pentru București, deși nu deține niciun fel de expertiză. Astfel s-a ajuns ca Trustul de Clădiri Metropolitane, care se ocupă de marile lucrări de infrastructură ale Capitalei, să cumpere ciment și oțel beton de la o firmă de publicitate. Sau ca Regia de termoficare de care depind 562.000 de apartamente din București să încredințeze lucrările de intervenție la avarii unei firme cu niciun fel de experiență, care figurează fără angajați și care a fost chemată în instanță pentru că nu și-a putut achita facturi de 200 de euro.
• Firmele din acestă rețea figurează câștigătoare pe achiziții în valoare totală de peste 80 de milioane de lei (16 milioane de euro) din bugetul Capitalei. E vorba de cele mai diferite servicii: furnizează ciment și beton pentru lucrări de infrastructură, plimbă copiii și pensionarii prin excursii cu iz de pomeni electorale, derulează campanii de publicitate, tocmesc vloggeri ca să spele imaginea instituțiilor publice, realizează intervenții la avariile sistemului de termoficare. 
• O bună parte din contractele primite au prețuri umflate cu până la 200%, începând cu prețul betonului și până la costurile excursiilor organizate de primăriile de sector.

• În spatele acestor firme se află o româncă, un suedez și doi italieni. Aceștia din urmă au o biografie care ridică mari semne de întrebare: unul dintre ei, Stefano Scimia, e acționar într-o firmă italiană pe care presa din Peninsulă o menționează în articole despre finanțarea partidelor neo-fasciste. Celălalt, pe nume Ettore Cozzani, a fost arestat pentru înșelăciune în anul 2006, pe teritoriul Italiei. Cei doi activează acum în România și coordonează două dintre cele patru firme implicate în acestă rețea care primește milioane de euro de la municipalitatea bucureșteană. Le-au deschis în 2018, la parterul unui bloc din Sectorul 3, și la scurt timp au fost dați în judecată pentru că nu au achitat nici măcar costurile unor servicii de traducere necesare pentru înființarea firmelor. Era vorba de 900 de lei. Această lipsă de seriozitate nu i-a împiedicat însă pe cei doi italieni să obțină contracte uriașe din bugetul Capitalei. De una din firmele lor depinde remedierea avariilor la sistemul de termoficare care va încălzi, în această iarnă, capitala României.

Firul Advianei: de la clipuri video, la oțel beton fasonat

Persoana care joacă rol de catalizator în această încrengătură este Ioana Octavia Croitoru (foto), 38 de ani, om de marketing şi antreprenor. Ea este cea care a derulat celebra campanie de imagine a Societăţii de Transport Bucureşti (STB) din această vară: aproape un milion de lei (200.000 de euro) aruncați pe un concert inutil și câteva filmulețe ridicole, în care mai mulți vloggeri încearcă să creeze o imagine idilică a transportului în comun din Capitală. Contractul cu STB a fost obținut prin firma Treasure Island SRL, unde Ioana Octavia Croitoru este unic acționar, conform Termene.ro. În ultimul an, Treasure Island a luat contracte de aproape 4 milioane de lei (circa 900.000 de euro) de la instituții aflate în subordinea Primăriei Generale a Capitalei sau a primăriilor de sector.

În schimbul banilor, firma Ioanei Croitoru a organizat evenimente și excursii pentru copiii din Sectorul 1, a implementat campanii de imagine și a oferit servicii de publicitate. E calificarea ei de bază și o speculează la maximum: pe lângă Treasure Island, ea mai deține o altă firmă al cărei obiect principal de activitate este publicitatea. Firma se numește Adviana Development SRL și este, de asemenea, abonată la contracte din bani publici: în ultimul an a luat 1 milion de lei de la Sectorul 1 pentru spoturi video și pentru promovarea turismului în sector și peste 2 milioane de lei de la Ministerul Sănătății pentru publicitate și organizarea unei conferințe.

Sunt sume mari pentru o firmă care, în 2018, figura la Registrul Comerțului cu numai 2 angajați, dar elanul antreprenorial al Ioanei Croitoru nu s-a oprit aici. În luna septembrie a acestui an, firma Adviana Development a trecut brusc de la publicitate la materiale de construcții și, în numai câteva zile, a obținut:

– două contracte de la Trustul de Clădiri Metropolitane, însumând 3,7 milioane de lei (aproximativ 800.000 de euro) pentru oțel beton fasonat și pentru beton de ciment gata de turnare
– șase contracte de la Compania Municipală de Străzi Poduri și Pasaje, cu un total de 627.000 de lei (130.000 de euro) pentru furnizare beton.

Dacă ați obosit de la prea multe cifre și enumerări, atunci să sintetizăm: o firmă de publicitate specializată în clipuri video și organizare de conferințe a fost aleasă de municipalitate să livreze ciment și oțel beton pentru marile proiecte de infrastructură ale Capitalei. Trustul de Clădiri Metropolitane se ocupă, între altele, de lucrările pentru supralărgirea Bulevardului Ghencea și de construirea Pasajului Doamna Ghica, iar Compania Municipală de Străzi Poduri și Pasaje se ocupă de consolidarea podului Străulești și a podului Grant.

„Dacă vând beton sau vând pixuri, e același lucru”

De ce e implicată o firmă de publicitate în astfel de lucrări? Am încercat să căutăm explicațiile, dar la Compania Municipală Străzi Poduri şi Pasaje ni s-a spus că directorul Sorin Vasilescu nu poate vorbi. „Trimiteţi o solicitare scrisă şi vă garantez că ea va fi asumată de cineva“, ni s-a explicat. După două săptămânii, ni s-a răspuns că „totul s-a făcut legal“.

Am reuşit să-l găsim pe Mihai Corbu, directorul Trustului de Clădiri Metropolitane, dar nici el n-a putut să ne lămurească. „O să vorbesc cu departamentul achiziţii, că nu mă ocup eu. Nu e vorba că mă delimitez, dar eu coordonez compania, nu departamentul de achiziţii. Vă asigur că totul s-a făcut legal“, ne-a declarat și Corbu.

Cât despre Ioana Croitoru, acționarul majoritar al firmei Adviana, aceasta recunoaște că nici ea și nici puținii săi angajați nu se pricep la materiale de construcții, dar nu vede nicio problemă: „Am contracte în publicitate, lucrez şi în turism, fac şi comerţ, am intermediat şi vânzare de maşini. Particip la multe licitaţii pentru că mă duc oriunde sunt bănuţii, ca orice businessman. Și, până la urmă, dacă vând beton sau vând pixuri, pentru mine e acelaşi lucru. Ca să fiu sinceră, angajatul de la achiziţii, care se ocupă de pixuri, se ocupă şi de beton“.

Ioana Croitoru deține firma Adviana Development împreună cu suedezul Tord Holmstrom (acesta din urmă are 40% din acțiuni) și a încercat să ne sugereze că el este, de fapt, omul cu expertiză în construcții: „Vine dintr-o altă zonă și e foarte inovator”. Însă nici Holmstrom n-are vreo legătură cu betoanele: a fost director general la sucursala românească a firmei de camioane Scania, iar în această vară s-a retras în Suedia. Implicarea sa în Adviana s-a realizat pe linie conjugală: Holmstrom este căsătorit cu o româncă pe nume Alina Teodorescu, iar Ioana Croitoru admite că se cunosc demult și sunt bune prietene. Nu l-am putut contacta pe Tord Holmstrom pentru a înțelege în ce constă aportul său inovator în afacerile cu beton și publicitate.

Studiind achizițiile, am înțeles, însă, că nu e vorba de nicio inovație, ci de cea mai clasică schemă de drenare a banilor publici: contractele de furnizare beton sunt trecute printr-o firmă de publicitate pentru a fi umflate la preț.

Doar un exemplu: pe 5 septembrie, Compania Municipală Străzi Poduri și Pasaje cumpără 800 de metri cubi de beton tip C 8/10 de la Adviana Development, plătind 236.000 de lei. Asta înseamnă un preț 295 de lei pe metru cub, în timp ce prețul pieței pentru acest tip de beton oscilează între 170 și 200 de lei pe metru cub.

În timpul documentării acestui articol, firma Ioanei Croitoru a mai câștigat o achiziție și e una uriașă: Adviana Development apare pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice ca unul dintre cei doi câștigători ai unui contract cadru de aproape 30 de milioane de lei (peste 6 milioane de euro) acordat de Compania Municipală de Dezvoltare Durabilă. Contractul se referă la servicii de proiectare în vederea consolidării, reparării, modernizării și reabilitării unor imobile aflate în administrarea Consiliului General al Primăriei București, deci din nou un proiect de importanță capitală. Caietul de sarcini vorbește despre studii hidrogeologice și geotehnice, foraje și cartografieri digitale, sarcini pentru care firma de publicitate Adviana Development nu are niciun fel de pregătire. În fața expertizei a contat însă mai mult deviza Ioanei Croitoru: unde sunt bănuții, acolo este și ea.

Milioane de euro către o firmă de apartament, controlată de un italian arestat pentru înșelăciune

Dacă ați ajuns până aici, mai faceți un efort de concentrare pentru că povestea continuă și devine mai palpitantă. Pe 13 martie 2018, la parterul unui bloc de pe strada Cluceru Udricani (Sectorul 3) se înființează firma Clay Work Bucharest SRL, având ca obiect principal de activitate „lucrări de construcții ale drumurilor și autostrăzilor”. E o poziționare îndrăzneață pentru o firmă de apartament care, la finalul anului 2018, avea zero angajați și nu-și putea achita facturile, fiind dată în judecată pentru diverse datorii, între care una de 931 de lei, reprezentând traducerea unor acte.

În ciuda acestor elemente care ridică mari semne de întrebare cu privire la capacitatea sa de a gestiona niște proiecte importante, firma Clay Work Bucharest SRL începe să primească contracte din bani publici. Le primește de la aceleași instituții care acordă contracte și către firmele Ioanei Croitoru: șapte contracte, în valoare de 1,4 milioane de lei, de la Compania Municipală Străzi Poduri și Pasaje, pentru furnizare de beton asfaltic, balast sau șine de tramvai. Apoi, un contract gigantic cu Trustul de Clădiri Metropolitane, un acord cadru cu o valoare estimată de 27 de milioane de lei (5,5 milioane de euro) pentru furnizare de oțel beton.

Firma Clay Work Bucharest SRL este deținută de Stefano Scimia, un italian de 65 de ani pe care îl găsim și în acționariatul firmei Eized Holding din Italia, alături de Lorenza Lei, fostă directoare a televiziunii publice italiene. Numele societății Eized Holding este menționat în două articole publicate în ultimul an de săptămânalul italian L’Espresso. În ambele se vorbește despre o rețea de firme care finanțează mișcările neo-fasciste din Italia. Firma lui Stefano Scimia este menționată în mod indirect, ca fiind asociată cu una din firmele lui Francesco Polacchi, lider al extremei drepte italiene.

Între timp, Eized Holding a deschis o filială și în România, înființată cu trei luni în urmă și având ca principal obiect de activitate consultanța în afaceri. Nu l-am putut contacta pe Stefano Scimia pentru a lămuri legăturile dintre el și firma lui Francesco Polacchi, personaj implicat în mișcarea neo-fascistă.

De altfel, Scimia e o figură misterioasă inclusiv pentru cei care au interacționat până acum cu firmele sale din România. Nimeni nu l-a văzut vreodată și toată lumea știe că afacerile Clay Work Bucharest sunt controlate de Ettore Cozzani. „Eu cu Ettore am discutat când am avut nevoie”, ne-a spus Ioana Croitoru (vă mai amintiți, specialista în publicitate care vinde oțel beton fasonat). Între firmele Ioanei Croitoru și cele controlate de cei doi italieni există o legătură strânsă: toate sunt abonate la contracte generoase atribuite de aceleași instituții din subordinea Primăriei Generale a Capitalei, iar uneori se susțin reciproc la câștigarea licitațiilor. „Da, cunosc firma Clay Work. Am lucrat cu ei, le-am făcut şi site-ul. În plus, la un moment dat, pentru că eu nu îndeplineam condiţiile, au participat cu mine la anumite licitaţii, în calitate de terţi susţinători. Pe Ettore îl cunosc de mulți ani…“, ne-a mai spus Ioana Croitoru.

Ettore Cozzani, cel care controlează operațiunile Clay Work Bucharest, are și el o biografie care nu e lipsită de elemente controversate. În 2006, după o acțiune desfășurată de poliția italiană, Cozzani a fost arestat pentru că făcea parte dintr-o reţea de firme-fantomă care accesa proiecte finanţate de stat cu milioane de euro, pe care însă le realiza doar pe hârtie. Practic, rețeaua din care făcea parte Ettore Cozzani promitea că organizează cursuri de calificare profesională pentru şomeri, însă evenimentele existau doar în raporturile contabile, nu şi în realitate. Operaţiunea poliţiştilor italieni s-a numit „Ghostbusters“ şi s-a finalizat cu 4 arestări şi o listă cu 15 alţi suspecţi. Una din firmele pe care presa italiană le menționează ca făcând parte din rețea se numea Aerimpianti și a avut filială în România, condusă de Ettore Cozzani.

L-am sunat pe italian să-l întrebăm despre aceste momente delicate din biografia sa și despre cum poate o firmă fără experiență precum Clay Work să gestioneze niște contracte atât de importante. A refuzat să comenteze, invocând faptul că nu cunoaște decât limba italiană, și ne-a trimis către Raluca Șandru, un soi de purtător de cuvânt. Nici ea nu ne-a lămurit, ne-a spus că trebuie să se consulte mai întâi cu Ettore Cozzani, apoi nu ne-a mai răspuns la telefon.

Clay Work și-a falsificat portofoliul

Așadar, o avem pe Ioana Croitoru, patroană peste două firme de publicitate care primesc contracte consistente de la instituțiile bugetate de Primăria Capitalei. Un prieten de-al ei, cetățean italian, controlează și el o firmă care câștigă contracte de la aceleași instituții. Croitoru admite că se susțin reciproc la licitații și că a contribuit la înființarea filmei Clay Work SRL, construindu-i un site de prezentare.

Site care arată exact ca al unei firme fantomă: fără informații, fără date de contact și cu un portofoliu mincinos. Din site aflăm că firma Clay Work derulează proiecte la nivel global, prin filialele din Columbia și Italia, dar în secțiunea în care ar trebui să fie prezentate aceste proiecte apar niște fotografii furate de pe internet. Google Images ne spune că ele au fost făcute pe niște șantiere cu care Clay Work n-a avut nicio legătură: liniile de tren suspendat din Vancouver (Canada) sau noul sediu al Bibliotecii Centrale din Minneapolis (SUA). De altfel, conform datelor disponibile pe platformele online care extrag date de la camera de comerț italiană, filiala din Italia a firmei Clay Work, practic firma mamă, a avut anul trecut o cifră de afaceri de 50.000 de euro și un profit 6.000 de euro. Sunt sume infime pentru o companie care susține că se ocupă cu mari proiecte de infrastructură.

Reamintim că Ettore Cozzani, omul care conduce firma, a refuzat să ne răspundă la vreo întrebare pentru a clarifica toate aceste aspecte. Iar la adăpostul acestui drept de a sfida întrebările presei, contractele din bani publici continuă să curgă. În octombrie, Clay Work a intrat pe lista firmelor care, în această iarnă, vor realiza „lucrări de intervenții de primă urgență” la avariile RADET și „lucrări de demontare și înlocuire a conductelor”.  Sistemul de termoficare din București este responsabil de încălzirea caloriferelor din peste 500.000 de apartamente aflate în Capitală. Cele două contracte cadru primite de Clay Work de la RADET cu câteva săptămâni înainte ca regia să intre în faliment au o valoare totală de 11 milioane de lei (2,2 milioane de euro). Este o sumă de 45 de ori mai mare decât cifra de afaceri pe care firma mamă din Italia a avut-o pe tot parcursul anului trecut.

La întrebările adresate în scris de reporterii Recorder, RADET a răspuns că firma Clay Work a câștigat cele două loturi după criteriul ofertei cu cel mai mic preț, iar cerința de a avea expertiză în domeniu a fost acoperită prin prezentarea unui firme căreia Clay Work îi va subcontracta lucrările.

Epilog: Cum au ajuns italienii să ne ducă pensionari la mănăstiri

Clay Work SRL nu este singura entitate juridică prin care italienii Stefano Scimia și Ettore Cozzani căștigă contracte din bani publici. La sfârșitul anului trecut, cei doi și-au mai înființat o firmă, numită Fiducia Agenzia și înregistrată ca agenție de publicitate. Prin acest SRL, au primit trei contracte în valoare totală de 927.000 de lei (200.000 de euro) de la una din instituțiile care direcționează bani publici și către firmele Ioanei Croitoru: Centrul Cultural al Sectorului 1.

Toate cele trei contracte se referă la „servicii de organizare excursii” pentru copiii și pensionarii din sector și au prețuri umflate chiar și cu 200 %. De exemplu: un contract în valoare de 426.326 pentru organizarea a 24 de excursii la Catedrala Arhiepiscopală din Curtea de Argeș. Conform caietului de sarcini, e vorba de excursii de o zi, cu o masă inclusă și cu obligația organizatorului de a asigura o ambulanță însoțitoare și câte o șapcă vișinie pentru fiecare participant. La un calcul simplu, incluzând și închirierea autocarelor, costurile nu pot fi mai mari de 140.000 de lei pentru toate cele 24 de excursii, adică de trei ori mai puțin decât prețul plătit de Sectorul 1 către firma celor doi italieni.