Cartelul din Carpați
Grupuri de interese formate din demnitari ai statului român și interpuși pe numele cărora se adună banii. Protecție politică de la vârful celor mai importante instituții. Averi prea mari ca să mai încapă între granițele țării, ascunse în proprietăți imobiliare din Vestul Europei.
E un fenomen care a dominat România post-decembristă, de cele mai multe ori însoțit de scandaluri de presă și ciocniri între tabere rivale. Acum, când disensiunile politice s-au topit într-o coaliție atotputernică, marile averi se construiesc într-o liniște desăvârșită, vegheată candid de procurori timorați și de ziariști plătiți de partide.
În urmă cu un an, am pornit pe urmele unei astfel de povești, după ce un ziar regional din Franța a scris despre un grup de investitori români care a cumpărat un castel din Hexagon pentru a-l transforma în hotel de lux. Deși vorbeau de un grup de români, francezii menționau un singur nume – Benjamin Gont – după toate aparențele, o persoană aflată în rolul de paravan.
Am mers în Franța să aflăm povestea castelului cumpărat de misterioșii investitori români și ne-am întors în țară pentru a lua urma banilor. Am descoperit o grupare creată și protejată de oameni politici girați de la vârful coaliției de guvernare. O grupare care a pus stăpânire pe cea mai cunoscută stațiune turistică a țării, transformând-o într-o sursă de îmbogățire.
Această poveste nu este, însă, doar despre averi care nu pot fi justificate. Este mai ales despre setea de parvenire a unor oameni care ocupă funcții publice. Despre o aristocrație de carton, care nu mai poate concepe să împartă puterea și să respire același aer cu muritorii de rând.
Un castel din Franța, un palat de o mie de metri pătrați ridicat în mijlocul unei rezervații de arhitectură, o stradă construită pentru un singur om, licitații trucate, onomastici serbate în vile de protocol ale statului, sub paza militarilor SPP.
Toate într-o singură poveste: