Case pentru toți românii

  • „Case pentru toți românii” nu e o promisiune din campania electorală, ci o realitate construită de un ONG care exact asta face – case pentru românii care au nevoie de o locuință decentă. Discursurile politicienilor, listele cu ordinea de zi a ședințelor din Parlament și breaking news-urile apar și dispar zi de zi fără să menționeze una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă România – condițiile în care cetățenii ei locuiesc. După standardele Uniunii Europene, jumătate din populația României trăiește în condiții de supraaglomerare. În plus, Institutul Național de Statistică arată că 35% dintre români locuiesc în spații improprii.
  • Pentru fiecare din ei, singura soluție este acea locuință socială pe care statul ar trebui să o pună la dispoziție, însă și la acest capitol stăm cel mai prost din Uniunea Europeană. 1,5% din stocul total de case din România sunt locuințe sociale, spre deosebire de 30%, cifra pe care o are Olanda sau peste 20%, procentul locuințelor sociale din Danemarca și Austria. În România, o parte din treaba statului este rezolvată de Habitat for Humanity, o organizație care construiește case pentru românii aflați în nevoie.

Roberto Pătrășcoiu, Directorul Național Habitat for Humanity, muncește cot la cot cu voluntarii pentru construirea caselor sociale. FOTO: Recorder

Ajungem în comuna Berceni din Prahova și parcăm mașina exact lângă șantierul unde acum se construiesc patru case pentru familiile defavorizate din comunitate. Roberto Pătrășcoiu, Directorul Național al Habitat for Humanity, își schimbă cămașa de birou cu hainele de muncă și, în timp ce își așază casca de protecție pe cap, ne povestește: „Asta e partea mea preferată, când vin pe șantier și muncesc și eu cot la cot cu voluntarii. Pentru că aici înțelegi cu adevărat ce înseamnă să schimbi o lume. Poate pare o vorbă mare, dar noi  petrecem câteva zile pe șantier în care asta facem – schimbăm lumea Maiei și lumea Alinei” și ne arată înspre fiica și mama care vor locui în casa ridicată de voluntarii Habitat for Humanity. Alina e casnică și doar soțul ei întreține întreaga familie. Toți trei locuiesc într-o magazie cu două camere atât de mici, încât nu a încăput nici măcar un pat de două persoane.

Maia și părinții ei vor locui în una din casele construite de Habitat for Humanity. FOTO: Recorder

Dosarul Maiei și al Alinei pentru o locuință socială depus la Primărie a zăcut ani în șir într-un sertar, așa cum se întâmplă cu sute de mii de dosare înregistrate în primăriile din toată țara. Pentru ei, răspunsul e același: „nu avem case disponibile”. În România, nu se construiesc locuințe sociale, iar ele nu au fost niciodată o prioritate, așa cum sunt în țări precum Finlanda, unde toți oamenii fără adăpost primesc o casă a lor, fără să fie nevoie să îndeplinească vreo condiție specială pentru asta. Rațiunea lor e simplă: imediat cum nevoia primară, de un adăpost decent, e îndeplinită, oamenii se simt în stare să se angajeze, să își câștige banii muncind și să se gândească la evoluția profesională. Iar rezultatele acestui mod de funcționare arată că fenomenul oamenilor fără adăpost este din ce în ce mai scăzut. Deși la prima vedere ar putea părea o măsură excesivă de protecție socială, strategia Finlandei este doar o abordare pragmatică de a-și îmbunătăți propria societate. Oamenii cărora ei le dau un acoperiș deasupra capului se pun pe picioare și ajung să contribuie, la rândul lor, la economia statului.

În lipsa oricărei strategii a locuirii sociale în România, Habitat for Humanity a creat un model propriu: caută comunități unde nevoia de locuințe este urgentă și lipesc afișe la Biserică, la Primărie și pe garduri, pentru ca toți oamenii să afle despre demersul lor și să depună dosare pentru o casă. Următorul pas este colaborarea cu Primăria. Cei din urmă oferă terenul gratuit și se asigură că locuințele noi vor avea apă curentă, energie electrică și gaze. Habitat for Humanity selectează familiile care au cea mai mare nevoie de o casă, iar apoi voluntarii devin pionul principal – construiesc casa. Respectând această schemă, în ultimii 23 de ani, Habitat for Humanity a construit și a reabilitat peste 5.000 de case.

„Îmi place foarte mult să ajut oamenii” – atât de simplu își explică Roberto Pătrășcoiu motorul care îl împinge să conducă o echipă care a clădit până acum mii de case din temelii. El este unul dintre eroii locali din campania UE – Împreună protejăm, desfășurată de Uniunea Europeană, care pune în lumină oamenii care de multe ori se luptă cu statul, cu lipsa de bani și cu indiferența, doar pentru a-i ajuta pe cei din jurul lor. Roberto ne conduce acasă la familia Sandu, cea care se va muta în una din casele care se construiesc acum în Berceni și înțelegem că titulatura de „erou” nu e prea mult pentru cum un ONG și un om pot schimba viitorul unei întregi familii. Ei sunt doar 4 din cei peste 85.000 de oameni al căror viitor s-a schimbat datorită muncii realizate de Habitat for Humanity în România.


Acest material a fost realizat cu sprijinul Uniunii Europene în cadrul campaniei EU Protects.

EU Protects este o campanie de comunicare a Uniunii Europene care vizează creșterea gradului de conștientizare cu privire la protecția pe care UE o asigură cetățenilor săi în fața amenințărilor globale și a altor pericole. Elementul central al acestei campanii îl constituie înlănțuirea de eroi obișnuiți care lucrează pentru Uniunea Europeană sau beneficiază de sprijin din partea acesteia, în toate statele membre, care își unesc forțele și cooperează dincolo de interesele naționale atunci când întâmpină provocări în materie de sănătate, mediu, criminalitate, terorism, migrație și economie.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să