Cel mai liber dintre români
Dan Voiculescu a fost eliberat. Profesorul era bolnav (ocluzie intestinală, necazuri cu subțirele), și i-au dat drumul din spital. I-au luat paza de la ușă și asta a fost. S-a săvârșit, astfel, voia Justiției. Există, desigur, explicații. Pușcăriașul a dat dovadă de stăruință în muncă și a redactat lucrări științifice într-un ritm infernal, în ciuda sănătății precare (zece tratate de economie!).
Știm și ce urmează: Dan Voiculescu va fi căinat pentru tot ce a pătimit dincolo de gratii, sigur că da. Iar la televiziunea de casă se va deschide șampania și se va delira după placul inimii, căci în sfârșit băsismul a fost răpus.
Cu această eliberare grăbită, Dan Voiculescu încheie, de fapt, în mod strălucit cercul afacerilor foarte rentabile cu statul român.
El n-a fost un securist oarecare, a fost un turnător de nădejde. Ei, și ce dacă? A avut loc vreo minimă igienă morală în spațiul public românesc? Nu. Ca toți securiștii, Dan Voiculescu a fost eliberat de povara oricărui examen de conștiință. Nu e cazul în societatea românească. În România, numai proștii au conștiință, numai proștii nu s-au descurcat. Și nu e prost Dom’ Profesor!
Dan Voiculescu a fost eliberat de constrângerile regimului comunist și a devenit peste noapte – abracadabra! – mare om de afaceri.
Dan Voiculescu a creat o infernală mașinărie de propagandă, care a mutilat adevărul și a umplut spațiul public, seară de seară, de mizerie și de ură. Ei, și ce dacă? Dom’ Profesor a fost eliberat de povara de a avea în simbrie exclusiv ziariști. Ce imperiu media e acela care nu face sluj? Prost să fii să nu folosești această armată de guri hulpave urlând la comandă! Și nu e prost Dom’ Profesor.
Dan Voiculescu a înființat un partid care nu prea aducea voturi, dar fără de care nu se mai putea. Soluția imorală? Ce glumă sinistră! Dan Voiculescu, așa pușcăriabil cum era și atunci, a candidat, cândva, împotriva unui om cinstit, un tânăr antreprenor imobilizat într-un scaun cu rotile. A fost ales senator cu un scor zdrobitor. Dan Voiculescu a fost eliberat și de povara unui electorat dotat cu elementarul simț al rezonabilului.
Iar victoriile profesorului Voiculescu nu sunt, până la urmă, decât dovada că aici, la noi, în țara permanentelor răscruci dintre hoți și proști, primii prosperă fiindcă pentru ultimii furtul nu e chiar așa o mare scofală. Ce, a omorât oameni? Păi, la noi a fura e o virtute, iar a fi eliberat e o artă. E mare Dom’ Profesor! Și ce școală de cadre a lăsat în urmă…
O mai aveam noi astăzi pe doamna Gabriela Firea să ne lumineze calea de la Primărie, dacă nu ucenicea în acea academie a caracterelor alese? N-o mai aveam. Atât de generos, Dom’ Profesor ne lasă, iată, o moștenire neprețuită.
Și odată cu această ultimă eliberare, cu Dan Voiculescu cochet, înveșmântat într-un tricou Gaultier, cu ochelarii de soare la ochi, vorbind despre nedreptate în timp ce urcă într-un Range Rover, moare pentru totdeauna iluzia că profitorii regimului comunist și ai tranziției vor fi vreodată trași cu adevărat la răspundere.
