Copiii Simonei

După mulți ani de secetă și după vremurile îndepărtate în care toți copiii României își doreau să fie Nadia Comăneci sau Gheorghe Hagi, o nouă generație crește cu un model. O fată din Constanța a cucerit lumea tenisului mondial, printr-un amestec remarcabil de talent și tenacitate, și i-a făcut pe puștii de astăzi să identifice un reper: „Vreau să fiu ca Simona Halep”.

Mii de oameni au venit miercuri pe Arena Națională să o aplaude pe campioana de la Wimbledon și cei mai mulți dintre ei au venit cu copiii de mână. A fost seara lor, chiar dacă la televizor s-au văzut mai mult specialiștii dornici să explice pe larg secretele jocului de tenis.

Tot despre ei a fost și cel mai important mesaj pe care Simona Halep l-a transmis în fața mulțimii de oameni venite pe stadion: începând din acest an, se va implica într-un proiect de sprijinire a tinerelor talente din tenisul românesc, pentru ca performanțele ei să poată fi duse mai departe de o nouă generație.

Au fost zile în care s-a vorbit mult despre Simona Halep și în care tot felul de personalități controversate, de la politicieni vremelnici la Preafericiți ai Bisericii au încercat să se agațe de imaginea marii campioane. Noi am preferat să întoarcem camerele în altă parte, către cei mai sinceri și mai frumoși suporteri. Ei sunt copiii Simonei:

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.