După doi ani de amânare, o idee așteptată de privații din Sănătate devine realitate. De luna viitoare, spitalele private vor interna pacienți decontând de la stat costul oficial al serviciilor medicale și adăugând o sumă suplimentară suportată de pacient.

Ceea ce a început Guvernul Dăncilă continuă, astfel, Guvernul Cîțu, printr-o ordonanță de urgență care schimbă, din nou, Legea Sănătății. Modificarea deschide mai întâi posibilitatea de a deconta de la stat internările din spitale private, iar de la anul ideea se va extinde inclusiv la consultații și la analizele curente.

Pentru pacientul înstărit, care se trata oricum la privat, e o veste bună. E însă la fel și pentru sistemul public? Cine câștigă și cine pierde, pe termen lung, din libertatea privaților de a-și stabili prețurile în Sănătate, ca și din decizia Guvernului de a-i lăsa să aleagă ce tipuri de servicii decontează de la stat explică Mihai Negrea. Mihai e medic, expert în managementul spitalelor și până în decembrie a fost șef al Unității de Management al Proiectelor Băncii Mondiale din Ministerul Sănătății. A apărut, de curând, printre cei care au explicat erorile din finanțarea spitalelor în documentarul Recorder despre sistemul medical din România.

On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat deYouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să