Dumnezeul achizițiilor se întoarce

E de ajuns să vedem marii suspecți de corupție expuși în spațiul public prin investigații de presă și prin imagini livrate pe surse de organele de anchetă? Sau ar trebui să urmărim și ce se întâmplă după ce trec momentele de glorie ale procurorilor?

În urmă cu patru ani, Recorder publica investigația „Dumnezeul achizițiilor”, care avea să provoace mii de share-uri pe rețelele sociale și mai multe dosare penale deschise pe numele personajului principal. Preotul Mădălin Iscru, fost consilier în Ministerul Dezvoltării, sub comanda baronului PSD Paul Stănescu, câștiga contracte de milioane de euro pentru reabilitarea de școli și grădinițe, modernizarea iluminatului public și construirea de rețele de apă în satele Dobrogei. Banii veneau prin PNDL, program coordonat de ministerul în care lucrase, iar primarii intervievați de Recorder recunoșteau că au primit comandă politică pentru a lucra cu firma preotului Iscru.

Indicii despre existența unor posibile ilegalități erau suficiente și se părea că preotul Iscru va fi încolțit de procurori, mai ales că două dintre dosarele penale erau instrumentate de DNA. Și, totuși, sursele noastre ne-au atras atenția că Mădălin Iscru continuă să facă afaceri cu statul, deși nu mai are firme pe numele său.

Așa că am decis să ne întoarcem la subiectul publicat acum patru ani, pe care procurorii par să-l fi abandonat cu suspect de multă ușurință. Ce am descoperit, puteți vedea în investigația video de mai jos.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să