Fluxurile de știri ne-au dat din nou vești proaste – sute de localități, între care zeci de mari orașe, începând chiar cu Bucureștiul, sunt deja în scenariul roșu al pandemiei de COVID-19. În stradă și pe ecranele telefoanelor noastre mobile se poartă alertele înfricoșătoare și mânia. Iar când scoți tocmai încrederea din zidăria unei societăți, nu e de mirare că se descompune apoi, bucată cu bucată.

În haosul generalizat, ne-am întrebat cum trăiește un medic de Terapie Intensivă presiunea că greul, de fapt, abia începe.

Căpitanul medic Mihai Alexandru Mărginean era, în aprilie, primul anestezist care intra în „tranșeele” secției de Reanimare a focarului de la Suceava. Ieșea de acolo pacient COVID pozitiv. Au urmat cinci săptămâni de recuperare și apoi întoarcerea la propriul spital, la gărzile obișnuite, inclusiv la pacienți care încă se îndoiesc că virusul există și că poate ucide.

Ce simte un medic care ajunge să ocupe patul de spital? Cum mai poate el cântări apoi cui să-i refuze oxigenul când nu mai e decât un aparat disponibil? Cum își explică de ce în România mor mai mulți infectați decât în alte țări europene?

Podcastul de mai sus este un dialog deschis în care răspunsurile doctorului Mărginean nu reprezintă în niciun fel poziția Spitalului Militar din Cluj-Napoca sau a Ministerului Apărării Naționale. Sunt gândurile și trăirile unui medic care a înțeles printre primii, într-o secție COVID, că dincolo de neputința unui sistem întreg nu poate sta decât moartea.

On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să