Interviu cu șeful secției ATI de la Piatra-Neamț: „Pacienții n-au avut nicio șansă. Focul s-a propagat în câteva minute”

Un injectomat, adică o seringă conectată la curent electric și programată să administreze automat medicamente pacienților, ar fi fost punctul zero al incendiului în care opt pacienți au ars pe paturile de terapie intensivă a Spitalului Județean de Urgență Neamț. Alți doi au murit în urma transferului din secția cuprinsă de flăcări ieri seară.

Doctorul Liviu Ungureanu, șeful secției ATI de la Piatra-Neamț, a ajuns în spital la scurt timp după tragedie și a stat de vorbă cu asistentele și cu medicii care se aflau în salon la momentul izbucnirii incendiului. Ungureanu explică pentru Recorder de la ce a pornit focul, de ce fuseseră mutați pacienții pe un alt etaj cu câteva ore înainte de incendiu și cât de greu este să-ți faci meseria într-un spital județean ale cărui corpuri de clădire sunt construite în 1974, respectiv 1925.

Pentru doctorul Ungureanu și colegii săi, un sistem automat de stingere a incendiului e ceva ce au văzut doar în filme. 

---

Recorder: Din ce v-au povestit colegii până în momentul acesta, ce s-a întâmplat și câte cadre medicale erau în salon când a izbucnit incendiul?
Dr.Liviu Ungureanu: În secția ATI erau de gardă doi medici, opt asistenți și încă patru infirmieri. În salonul în care a izbucnit incendiul se aflau, în acel moment, două asistente și un medic, colegul nostru care este acum cu arsuri, transferat în Belgia. Era acolo – nu știu sigur dacă în salon, dar în imediata apropiere sigur – se pregătea să pună un cateter central sau să intubeze un pacient. S-a întâmplat totul foarte repede, am înțeles că s-a aprins un injectomat, imediat costumul asistentei care era în proximitate a luat foc și de acolo s-a propagat. Medicul le-a strigat să iasă afară, a intrat el să vadă dacă poate face ceva, dar atunci i-a luat și lui foc costumul și s-a retras. S-a repliat spre baia care este în afara salonului, unde asistentele i-au stins cu apă flăcările de pe combinezon. Are arsuri pe 35-40 la sută din corp, pe zona fața anterioară, de la gât în jos, torace, abdomen, puțin la nivelul membrelor. El a încercat în primul rând să extragă asistentele și în al doilea rând a vrut să vadă dacă poate să scoată unu-doi pacienți. Dar n-a mai avut timp. A venit și colegul celălalt, care făcea vizita pentru salonul celălalt, a încercat și el să intre, să ajute, dar era deja negru, fum, nu se mai vedea nimic. 

Dar au fost salvați opt pacienți. 
Erau în salonul celălalt, care n-a fost afectat de incendiu. Saloanele erau separate, nu au comunicare directă.

Cine i-a evacuat pe pacienții din acest al doilea salon? Cei doi medici de gardă și asistentele? 
Salonul afectat a fost evacuat de pompieri, care au venit cât de repede au putut. Din celălalt, au început să scoată medicul de gardă și asistenții, și apoi am ajuns și noi de acasă, că i-am chemat de acasă pe restul colegilor și am urgentat transportul în UPU (Unitatea Primiri Urgențe). 

La ce distanță sunt cele două saloane?
Ele sunt oarecum alăturate, dar nu se intră direct în ele, au o antecameră unde era zona de îmbrăcat-dezbrăcat. Distanța dintre uși este undeva la patru-cinci metri. 

La ce oră a izbucnit incendiul?
Eu nu eram de gardă. Primul apel l-am primit la 18.50, nu l-am auzit în acel moment. La 18.53 m-a sunat o altă asistentă, în paralel cu managerul, care m-a întrebat dacă e o problemă la ATI. Am zis: „Ce problemă să fie?”. La care el a spus: „Se zice că ar fi luat foc”. În același timp m-a sunat o asistentă din secție, care mi-a confirmat. Am plecat în fugă la spital. Nu mai știu exact orele.

Secția ATI a fost mutată de la etajul trei la etajul doi chiar ieri, în ziua incendiului. De ce s-a făcut această mutare?
La etajul doi este sediul nostru principal, secția de terapie intensivă care funcționa dinainte de criza COVID. În primăvară, neavând circuite pe etajul doi, am identificat deasupra secției, la etajul trei, în secția de neuro-chirurgie, posibilitatea de a îngriji, am zis noi, șapte pacienți COVID, ulterior ajungând până la 12, în toamnă. Un salon pentru suspecți a funcționat la doi și logistica toată, și zonele libere non-Covid, unde mai respiram aer curat. Iar la trei era zona roșie, cu paturile respective. Am reușit încet-încet să ducem acolo ventilatoare de jos și am funcționat bine în primăvară și peste vară, până la începutul toamnei, nefiind presiunea foarte mare. După 20-25 septembrie, presiunea a crescut și am ocupat treptat toate locurile de la trei, ulterior trebuind să ne întindem din nou și la doi, într-un salon din față, făcând tot felul de mutări de pacienți.

Deci înaintea mutării de sâmbătă erau pacienți COVID la terapie intensivă pe ambele etaje…
Da. Și pentru că am ajuns la un număr mare de pacienți, 16, ne-am gândit că putem să-i acomodăm mai bine în cele două saloane de câte opt paturi aflate la etajul doi. Am zis noi că dacă-i concentrăm în două saloane, și îngrijirea va fi mai bună, resursele mai bine valorificate, inclusiv resursa umană cu care aveam probleme din ce în ce mai mari. 

Atunci i-ați mutat pe toți înapoi la etajul doi. 
Da. Pregătim asta de o săptămână. Pentru că am vrut să-i protejăm și pe pacienți, și pe noi, am făcut o separare pe etajul doi, cu o zonă largă spre saloane, pe unde să circule pacienții pozitivi, și o zonă mai îngustă, spre partea de cabinete. 

Deci un fel de circuit. 
Exact, pentru care am cerut aprobarea DSP-ului, iar DSP-ul a zis că e ok. De vineri a sunat asistenta-șefă și a primit răspuns de la DSP că se poate. Am trimis schema cu noua așezare a secției, la număr de paturi mă refer, era trimisă și un fel de schiță tehnică, cu circuitele făcute.

S-a spus că nu aveați aprobarea DSP-ului pentru ceea ce ei au numit „noua secție de ATI” de la etajul doi. Dar înțeleg că e vorba de cea veche. 
Da, numesc greșit, e de fapt secția noastră, în care n-am modificat nimic. Ea era cea de la etajul doi în care am funcționat ani de zile.  

Deci incendiul la care etaj a avut loc? 
La etajul doi, deci în secția mamă unde erau, în total, 16 pacienți, o parte dintre ei aduși de la etajul trei în cursul zilei de sâmbătă. În cursul dimineții, l-am mai sunat o dată pe manager să întreb dacă e OK cu mutarea, de la DSP știam deja că e OK. La un moment dat erau nouă pacienți sus și șapte jos și funcționam destul de greu.

Autoritățile sugerează că incendiul ar fi avut loc pentru că ar fi fost un fel de improvizație acolo și că spitalul nu ar fi avut avizele necesare pentru secție. 
Nu, improvizație nu a fost absolut deloc. Vă spuneam că în salonul respectiv am avut pacienții negativi pe care i-am redistribuit încet-încet spre alte spitale ca să putem pregăti switch-ul (n.r. mutarea). Erau paturile pe care le folosisem permanent, nu era absolut nimic modificat. 

Secția avea extinctoare? Au fost acestea folosite? 
Aveau extinctoare în fiecare salon, nu cred că au apucat să fie folosite pentru că totul s-a derulat extrem de repede și n-ar fi avut oricum niciun efect. Ceva a amplificat, sigur a fost oxigenul pe care îl foloseam la capacitate maximă. 

Ce este un injectomat? 
O seringă electrică pe care o programezi să administreze unui pacient un medicament cu o anumită rată de infuzie. Este conectat la curent electric. 

Sunt acestea verificate periodic? Cum vă asigurați că nu se produc accidente la ele?
N-am avut niciodată probleme. Decât că se defectau, nu mai funcționau pe măsură ce îmbătrâneau și le înlocuiam. 

Știți dacă cel de la care a pornit incendiul a fost înlocuit recent? 
O să aflăm în zilele următoare exact. Asistenta mi-a spus că era într-un anumit loc din acel salon și practic secvența a fost extrem de rapidă: injectomatul, echipamentul ei de protecție, monitorul, și la un moment dat cu brutalitate, cu forță, s-a generalizat peste tot. 

S-a vorbit despre o explozie. A avut loc o explozie, din ce v-au spus asistentele și medicii? 
Nu e foarte clar asta. E posibil, dar nu pot afirma asta. 

Dar în acel salon n-ați mai avut niciodată un consum de oxigen atât de mare? Să fi contribuit asta la producerea incendiului?  
Am avut. În primăvară, am avut șapte pacienți ventilați, care consumau destul de mult. Șapte pacienți ventilați înseamnă o terapie de nivel înalt. 

S-a vorbit despre un incendiu mai mic care ar fi avut loc în trecut la Spitalul Județean Neamț, de la un încărcător lăsat în priză. Atunci s-a vorbit despre instalația electrică foarte veche a spitalului.
Nu știu despre incidentul respectiv, nu a fost la noi în secție. Spitalul e din 1974, periodic se mai cosmetizează, dar nu se ridică la standardele unui spital modern actual. Noi îi spunem spitalul nou pentru că celălalt, de alături, spitalul vechi, e din 1925, inaugurat de Regele Carol. Activitatea este imensă. Într-un spital județean, timpul de respiro de a închide saloane, de a verifica, inclusiv de a face curat, de a dezinfecta nebulizanți, este extrem de redus și de insuficient din cauza presiunii. 

Avea secția ATI un sistem automat de stingere a incendiilor? 
Nu cred că există în multe spitale sisteme de genul acesta. În filme, vedem, de la o țigară sau de la ceva, se declanșează. Noi, ce să vă zic… Noi ne concentrăm ca medici. Asta vreau să spun în primul rând pentru familiile pacienților și pentru colegul nostru, suntem extrem de…, nu-mi găsesc cuvintele, nu putem exprima părerea de rău și de neputință. Practic, n-au avut nicio șansă. La amploarea pe care a avut-o incendiul. Dacă era un incendiu localizat, ceva mic, măcar jumate din ei aveam timp să-i scoatem, dacă nu chiar pe toți. Dar totul s-a produs în câteva minute, două-cinci-șapte minute, nu știe nimeni exact. N-a fost posibil, din păcate. 

În momentul de față, câți alți pacienți și cadre medicale au arsuri? 
Celălalt coleg aflat de gardă era un pic negru pe față, cu aspect de miner, dar respira bine. El a rămas până târziu, la transferul pacienților. L-am trimis acasă la un moment dat, că era șocat, evident. Și avea la un antebraț o rană mică, a încercat să spargă un geam. Și cele două asistente din fericire au răni superficiale, una la coapse, care a rămas internată pe chirugie plastică, și cealaltă la antebrațe, care a plecat acasă. La ceilalți pacienți, fiind în celălalt salon, nu s-a pus problema de arsuri, doar că s-a oprit oxigenul, au fost alte probleme, n-aș vrea să mai intru în amănunte acum. 

Dumneavoastră personal de la ce credeți că a izbucnit incendiul? 
Pot să-mi dau cu părerea, am vorbit cu asistenta care a fost acolo și era lângă colegul nostru, ea mi-a spus clar că de la injectomatul respectiv, după care s-a propagat la costumul ei, după care mai departe. De azi-noapte stăm cu tehnicul și învârtim pe toate părțile. Prima dată ne-am gândit la un scurtcircuit, inginerul șef al spitalul spune că n-ar fi picat siguranța, dar sunt supoziții. Nu pot să vă spun, sper că ancheta o să lămurească.