Jurnalismul în vremuri de criză: cum funcționează industria de fake-news și click-bait din România

În momentele de răscruce ale unei societăți, când oamenii au nevoie de luciditate și de informații verificate, jurnalismul joacă un rol important. Ne aflăm în fața unei pandemii care afectează întreaga planetă, iar presa din România trece prin vremuri tulburi.

În goana după click-uri, mai multe site-uri au anunțat apariția primului caz de coronavirus în România înainte ca acesta să apară cu adevărat. Au existat site-uri care au anunțat români morți în Italia și altele care și-au păcălit cititorii cu titluri manipulatoare sau incomplete. Iar aceste practici nu mai reprezintă de mult niște excepții. E un fenomen care s-a amplificat de la an la an: în timp ce oamenii se bucurau că presa poate fi citită gratis pe internet, o mare parte a presei a început să renunțe la reguli și să se transforme în altceva.

Noile reguli au fost dictate de noile sursele de finanțare, adică de felul în care funcționează publicitatea în mediul online: cel mai important criteriu este audiența cât mai mare, indiferent prin ce mijloace se obține.

A apărut, astfel, o adevărată industrie de fake-news și click-bait, alimentată cu zeci de milioane de euro, intermediată de una din cele mai mari corporații din lume și finanțată de toate companiile care nu văd nicio problemă în a-și plasa reclamele lângă titluri mincinoase.

Efectele acestui fenomen sunt incalculabile. Iar responsabilitatea pentru minciunile și manipulările care ne invadează zilnic ecranele telefoanelor și calculatoarelor se împarte între toate entitățile implicate în această industrie. Mai jos, am explicat cum funcționează:

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să