Marea împărțeală a secretarilor de stat. „Dacă l-a susținut partidul, doar nu era prost să refuze”

• Avem cel mai încărcat aparat guvernamental din Uniunea Europeană, dar nu din motive de eficiență, ci din motive de răsplătire și fidelizare a aparatului de partid. Pentru a-i mulțumi pe toți, organigrama s-a umflat cu fiecare Guvern instalat la Palatul Victoria, iar numărul secretarilor și subsecretarilor de stat a explodat în ultimul an: de la 70 la 110 (Franța are 16 secretari de stat la o populație de trei ori mai mare). Celor 110 li se mai adaugă 25 de șefi de insituții și departamente din subordinea ministerelor, care au, de asemenea, rangul de secretari de stat și beneficiile aferente.
• Cei mai mulți dintre acești 135 de secretari și subsecretari de stat sunt rude sau apropiați ai baronilor locali, complet lipsiți de pregătirea și de experiența necesară unei funcții atât de înalte.
• Ultimele numiri, făcute săptămânile trecute, respectă întru totul acest tipar: Tudor Buzatu (fiul președintelui Consiliului Județean Vaslui) și Remus Munteanu (fiul fostului președinte PSD Neamț) au devenit secretari de stat în Guvenul Dăncilă.
• Funcția de secretar de stat vine, la pachet, cu o mulțime de beneficii: salariu de aproape 9.000 de lei lunar, mașină de serviciu cu șofer personal, locuință de serviciu din fondul RA-APPS, aparat de lucru format din cinci angajați. Într-un an, pentru toți secretarii și subsecretarii de stat cheltuim aproape 8 milioane de euro.
• Pe lângă costurile de întreținere ale acestui aparat uriaș, lipsa de pregătire a celor numiți în funcții de secretari de stat produce consecințe incalculabile. Secretarii de stat ar trebui să coordoneze direcțiile de specialitate din ministere, iar unii dintre ei se află la conducerea directă a unor instituții sau departamente care ar trebui să eficientizeze activitatea Guvernului.

„Nu vrem să înțelegem că nu suntem nici în America, nici în Franța”

În urmă cu un an, când Partidul Social Democrat a venit la putere, Guvernul României avea aproximativ 70 de secretari și subsecretari de stat. Era deja un număr mare, pentru că sinecurile politice sunt un obicei vechi, indiferent de culoarea partidelor care trecuseră pe la guvernare. Apoi au urmat două răsturnări de guvern și de fiecare dată Liviu Dragnea a avut nevoie de susținerea baronilor din teritoriu pentru a nu scăpa partidul din mână. În schimbul susținerii, a oferit funcții, iar configurația ministerelor s-a făcut ținând cont de organizațiile care i-au rămas fidele. Dar pentru că posturile de miniștri n-au fost de ajuns, s-a compensat cu secretarii și subsecretarii de stat, iar numărul lor a ajuns la 135.

În luna ianuarie, când poziția de lider al PSD îi era amenințată de Mihai Tudose, Liviu Dragnea a făcut un turneu prin Moldova, pentru a-și asigura susținerea baronilor locali. Așa că, la final, Vasluiul, Neamțul și Iașiul și-au primit recompensele așteptate la alcătuirea listei de miniștri. Iar săptămânile trecute, recunoștința a fost completată cu încă două posturi de secretar de stat. Au intrat în Guvern fiul baronului de Vaslui, Dumitru Buzatu, și fiul fostului președinte PSD Neamț, Ioan Munteanu.

În cazul lui Remus Munteanu, experiența de portar la echipa de fotbal FC Ceahlăul a fost cea care l-a recomandat pentru funcția de secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului. Ne-a spus-o chiar tatăl său, mândru de pregătirea băiatului. Despre influența politică a acestei numiri, fostul lider PSD n-a vrut să comenteze.

”Ajunge, nu vreau să dezvolt subiectul. Nu pot să vă spun mai mult. Cine sunt eu ca să întrebați de fiul lui Munteanu? Sunt un pensionar hăituit, ce să spun eu acuma. Haideți, vă rog, că nu vreau să-mi stric ziua”. Doar că Ioan Munteanu a fost liderul deputaților PSD, până în ianuarie 2018, când a demisionat din cauza problemelor penale.

La pachet, Viorica Dăncilă l-a numit secretar de stat și pe Tudor Buzatu (foto), care se va ocupa de parteneriate strategice, sub coordonarea vicepremierului Ana Birchall (ministru susținut tot de organizația PSD Vaslui). Tatăl lui, șeful PSD Vaslui Dumitru Buzatu, ne-a jurat că nu e mâna lui la mijloc, ci a organizației locale de tineret. Pentru Buzatu senior, nu contează că fiul său n-are nicio pregătire în domeniul pe care îl va coordona, căci, în definitiv, ”orice om care are experiență în domeniu a început prin a nu avea experiență în domeniu, iar asta nu e o greșeală prea mare”. Acum, că și mama lui Tudor Buzatu este senatorul PSD Gabriela Crețu, nici asta n-ar fi decât o coincidență.

Recorder: Domnule Buzatu, ce credeți că îl recomandă pe fiul dumneavoastră pentru funcția de secretar de stat?
Dumitru Buzatu: Noi suntem o familie de politicieni. Dumneavoastră ați venit, v-ați luptat cot la cot, v-ați înscris și eu nu v-am promovat? Ce pot să spun, l-a recomandat organizația, partidul, și el doar nu era prost să refuze.

Puteați dumneavoastră să spuneți nu…
Eu sunt politician de 25 de ani, de ce să nu mă urmeze pe mine?

Pare un nepotism.
Cum să fie nepotism ăsta? Poate aveți dreptate (râde ironic).Tatăl meu este și el politician.

Problema nu e că e politician, ci că a obținut o funcție publică…
Dar, doamnă, politicienii ajung în funcții publice. Doar nu-s oameni de afaceri.

L-am mai întrebat pe Dumitru Buzatu dacă nu consideră că România are prea mulți secretari de stat, în comparație cu alte țări europene, mai dezvoltate și mai suple în ceea ce privește aparatul guvernamental. ”Nu vrem să înțelegem că nu suntem nici America, nici Franța, nici Germania. Nu mai bine stăm cu picioarele pe pământ, să ne analizăm propriile resurse, propriile capacități? Dacă tot ne uităm la Franța, Germania și SUA, o să rămânem așa, cu gâtul în sus”.

De la Filarmonică la Mediu

Printre cei 135 de secretari de stat se regăsesc și persoane cu CV-uri și experiență bogată, oameni bine pregătiți în domeniile lor, care au rămas în ministere indiferent de culoarea politică a guvernelor. Aceștia sunt priviți cu nemulțumire de politicienii care consideră că funcția de secretar de stat este exclusiv o afacere de partid. ”Unii au rămas acolo de mult timp și nu-i mai recunoaște nimeni”, a declarat președintele PSD Argeș, Șerban Valeca, nervos că există secretari de stat a căror susținere politică e neclară.

Pe umerii acestor apolitici apasă greutatea unui efectiv tot mai mare de politruci numiți în funcții fără a respecta vreun criteriu de competență. La Ministerul Mediului, l-am găsit pe Ion Cîmpeanu (foto), care, de-a lungul vieții, s-a ocupat cu lucruri foarte variate: a fost și jurnalist, a lucrat și la Direcția de Drumuri și Poduri, a fost și consilier la Primăria Ipatele (jud.Iași), dar și în consiliul de administrație al Filarmonicii Moldova.

Am încercat să-l întrebăm de unde până unde secretar de stat la Ministerul Mediului, dar n-a fost prea încântat de o asemenea discuție. S-a scuzat, a spus că e la un eveniment la Geneva și ne-a rugat să-i trimitem întrebările pe SMS sau pe Whatsapp, nu înainte de a ne răspunde scurt: ”Am fost numit prin procedurile prin care sunt numiți secretarii de stat și consider că CV-ul mă recomandă. Am experiența care apare în CV. Dar, nu mă puteți suna mai târziu?”. După zece minute, Ion Cîmpeanu a luat o pauză de la evenimentul de la Geneva și a revenit cu precizări.

Recorder: Dvs sunteți la Mediu și nu am găsit în CV nimic care să aibă legătură cu acest domeniu.
Ion Cîmpeanu: Da, sincer, n-aș vrea să purtăm discuția pe direcția aceasta. CV-ul e cel pe care l-am pus pe site, cu experiența de acolo, una administrativă, nu vreau să comentez.

N-ar trebui să aveți experiență, competență și în domeniul în care activați, pe care îl gestionați? De ce nu v-au pus la alt minister?
Haideți că trebuie să intru înapoi în sală. Ca să vă faceți o idee mai bună, intrați pe pagina mea de Facebook, vedeți că sunt Ionuț – nu Ion – Cîmpeanu, și să vedeți activitatea pe care o am. Eu sunt deschis pentru o comunicare deschisă cu mass-media. Vă stau la dispoziție pe viitor pentru alte informații sau dacă vreți, puteți să-mi trimiteți întrebările pe SMS. Acum trebuie să intru înapoi în ședință.

Pe lista politrucilor ajunși secretari de stat intră și Adrian Dobre, purtător de cuvânt al PSD. A fost în Ministerul Muncii, iar acum este la Ministerul Mediului de Afaceri, chiar dacă el lucrase anterior în asigurări. Ne-a spus că numirea unui secretar de stat e rezultatul unei ecuații în care contează și competența, și factorul politic. La el însă, experiența lipsea, dar asta n-a reprezentat o problemă. ”Am luat-o de foarte de jos și sunt foarte mândru. Am rezistat într-un business foarte greu și se câștigă foarte greu o pâine. Dar competența se capătă și în procesul de muncă”.

De la creșterea bovinelor la Ministerul Sănătății

La nivel declarativ, toți politicienii susțin că ce contează în obținerea unei astfel de funcții este experiența și competența. Numai că în CV-urile multor secretari de stat nu am găsit asta. Și așa am ajuns la o altă categorie: tinerii colecționari de diplome, care nu au nici experiență, nici expertiză în domeniul pe care îl gestionează, și care s-au format pe la cabinetele parlamentare sau ministeriale.

Pe Lucian Ioniță, subsecretar de stat în Ministerul Sănătății, l-am căutat mai bine de o săptămână, în fiecare zi. Ne-am bucurat când, în cea de-a șaptea, o voce de bărbat a și răspuns la telefon. N-am apucat decât să ne prezentăm și să punem prima întrebare: „Ce vă recomandă pentru această funcție?”. Am fost refuzați politicos.”Vă deranjează dacă vă sun în 10 minute? Sunt în birou cu cineva și… nu poate să aștepte. 10 minute durează doar”. După o oră, am sunat noi. Niciun răspuns. Am repetat apelul de câteva ori, niciun răspuns.

Am insistat atât de mult să vorbim cu Lucian Ioniță dintr-un motiv pe care l-am găsit, desigur, în CV-ul lui , dar și în presa locală. Tânărul este supranumit ”Văcarul din Clejani” tocmai datorită experienței sale. După ce a făcut o facultate în domeniul bancar, la Universitatea Ecologică din București, s-a angajat la firma socrului, care, culmea, este chiar primarul din Clejani, Florin Nidelea. După care s-a angajat la firma tatălui său, care se ocupă cu creșterea bovinelor și cultivarea cerealelor și, la scurt timp, a devenit consilier al prefectului de Giurgiu.

În noiembrie 2017, organizația PSD Giurgiu, fieful lui Niculae Bădălău, l-a dat pe Lucian Ioniță aparatului de lucru al Guvernului României, fără niciun fel de competență sau experiență în domeniul Sănătății.

„Mulțumim conducerii Partidului Social Democrat”

Am avut mai mult noroc la Ministerul Muncii. ”Dumnezeule mare, dar trebuie să vă povestesc două zile!”. Așa ne-a întâmpinat la telefon Adrian Marius Rîndunică, un alt tânăr fără vreo legătură cu domeniul pe care îl coordonează.

Este secretar de stat în Ministerul Muncii și are un CV de cinci pagini pe care le-a umplut cu foarte multe detalii despre experiența lui, niciunul relevant pentru domeniul în care a fost numit, dar pe care le redăm ca atare:

Am organizat și promovat concursuri de pescuit prin implicarea a 300 de persoane atât tineri cât și adulți.

Am organizat campanii de promovare în unități de învățământ a unor evenimente cultural artistice (Karaoke star vedeta pentru o zi)

Am organizat un proiect umanitar unde în urma unui meci de baschet s-au strâns fonduri pentru a ajuta copii nevoiași

Nu l-a ajutat prea mult experiența din CV și nici nu i-a fost rușine să recunoască, dar ne-a dat asigurări că, imediat cum i s-a spus că va fi secretar de stat, s-a și pus cu burta pe carte. ”Niciodată nu poți să le știi pe toate. Eu m-am documentat foarte bine când am venit la minister, m-am pus la punct, m-am pregătit intens. Lauda de sine nu miroase a bine, dar și doamna ministru a zis că-mi fac treaba bine”. Ne-a spus că funcția de secretar de stat în Ministerul Muncii a fost o provocare și crede în colegii săi la fel de tineri, care sunt promovați fără niciun fel de experiență: ”Mulțumim pe această cale conducerii Partidului Social Democrat că ne-a sprijinit”.

Pe lângă tinerii politruci, funcțiile-cheie din Guvern mai sunt ocupate, în număr mare, și de foști parlamentari care n-au mai primit loc pe listele de partid, dar pentru care un post de secretar de stat a venit ca un premiu de consolare.

Sinecurile, o boală veche

Fenomenul e vechi și a fost perpetuat de fiecare om ajuns în fruntea Palatului Victoria. Numărul secetarilor și al subsecretarilor de stat a crescut de la premier la premier. Un moment zero a fost în 2010, când criza economică și ieșirea PSD de la guvernare l-au obligat pe Emil Boc să restructureze tot aparatul central. Așa că, de la peste 100 de secretari de stat, câți erau în guvernarea PSD-PDL, Emil Boc a rămas cu 50.

”Când ai secretar de stat pentru orice, de la vlădică la opincă, evident că îi scade prestația și importanța poziției. Un secretar de stat trebuie să fie numărul 2 după ministru. Când ai șapte numere 2, vă dați seama că nu mai e eficient”, ne-a spus Emil Boc.

Între 2000 și 2004, Adrian Năstase a condus un guvern cu aproape 30 de ministere, dar nu și-a adus aminte câți secretari de stat a avut. Ne-a pus, totuși, aceeași bandă care funcționează de zeci de ani: ”Sunt două filozofii complet diferite. Una pe bază de competență, alta pe bază de repartizare geografică legată de performanța la alegeri a unor organizații. Nu așa se face. Nu trebuie să se creeze feude la nivelul ministerelor. Ele nu sunt premii care se acordă organizațiilor locale”.

Petre Roman, primul premier post-decembrist, a uitat și el câți oameni a avut în subordine, dar spune că nu erau nici pe departe atât de mulți. Problema e, însă, alta. ”Promovarea oamenilor se face numai pe criterii de apartenență la partid și la gașcă și nu are niciun fel de legătură cu competența și cu capacitatea. Secretarii de stat au ajuns să fie un premiu de partid”.

De altfel, mecanismul e dovedit și de cifre. De la cei aproape 50 de secretari de stat din 2010, Victor Ponta a ajuns, doi ani mai târziu, la o medie de 60, Dacian Cioloș a trecut la aproximativ 70 (2016), iar Sorin Grindeanu la puțin peste 80. Guvernarea Mihai Tudose s-a înmulțit brusc și numărul secretarilor și subsecretarilor de stat a trecut de 100, situație păstrată și de actualul premier, Viorica Dăncilă.