Noaptea, ca lăutarii! Florin Iordache și Șerban Nicolae vor cânta muzică populară la Revelionul România TV

După tot ce s-a întâmplat pe parcursul ultimelor 12 luni, 2017 nu se putea încheia decât așa: cu marii noștri politicieni cântându-ne muzică populară la cumpăna dintre ani și luând parte la un delir televizat intitulat, pompos, Super Revelionul României.

Este vorba despre o producție România TV pregătită pentru seara de 31 decembrie și prezentată drept „un chef maraton cu super invitați”. Foști și actuali miniștri, senatori și deputați, președinți de comisii parlamentare, cu toții se prind în hore, cântă melodii populare, chiuie și dansează alături de diverși saltimbanci ai micilor ecrane. Liviu Pop (ministrul Educației), Ecaterina Andronescu (fost ministru al Educației, actual senator), Nicolae Bacalbașa (deputat PSD), Corneliu Bichineț (deputat PMP), Petre Roman (fost prim-ministru) se țin pe după gât cu personaje colorate precum Fuego, Miron Cozma sau Florin Condurățeanu.

Marea atracție a petrecerii o reprezintă, însă, Florin Iordache și Șerban Nicolae, liderii comisiei speciale care lucrează la schimbarea din temelii a codurilor penale și a legilor după care funcționează justiția din România. Cunoscuți pentru sobrietate și aroganță, cei doi parlamentari PSD se dezbracă de această nedreaptă reputație și, sub acompaniamentul unui taraf de lăutari, interpretează melodii populare spre delectarea tuturor românilor care vor să se simtă bine în noaptea de Revelion.

http://www.facebook.com/1662512087358372/videos/2040682682874642/

Timid ca un elev la serbarea școlară, Florin Iordache cântă melodia „Mă dusei să trec la Olt”, în timp ce Șerban Nicolae, mai dezinvolt și mai sigur pe el, interpretează celebrele versuri populare „Pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată!”.

Uitați-vă bine la aceste imagini halucinante și gândiți-vă că soarta țării se află în mâinile acestor oameni:

http://www.facebook.com/1662512087358372/videos/2041620122780898/

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să