Material susținut de OLX

O zi din viața unui mecanic auto

Andrei Ciocârlan e mecanic auto. Lucrează în Bucureşti, într-un mic atelier pe care l-a numit, sugestiv, „Garajul francez“.

Fusese atelierul tatălui său, ridicat din pasiunea pentru maşinile Citroen cu suspensii hidraulice. Înainte de 1989, au avut şi ei, în familie, o astfel de maşină – un Citroen DS21 – şi, pentru că n-aveau unde s-o repare, au învăţat s-o facă singuri. Şi au învăţat atât de bine că, în cele din urmă, şi-au deschis un atelier auto specializat în repararaţii şi restaurări de maşini franceze. Astăzi, la „Garajul francez“ se repară, însă, orice tip de mașină.

Andrei Ciocârlan a fost şi el dintotdeauna un pasionat de maşini. A cochetat vreo două decenii cu fotografia de presă, dar vremurile tulburi pe care le-au traversat marile redacții l-au readus în atelierul auto al familiei. A învățat meseria de mecanic auto, iar acum coordonează o echipă de opt oameni.

Câştigă mai bine şi e mai liniştit. Şi are ocazia să afle o mulţime de lucruri noi despre pasiunea lui: de la repararea unui calculator de bord până la identificarea celor mai sensibile diferențe între mașinile care au circulat în România și mașinile aduse din afară.

În ultimul an, am început să înțelegem mai bine importanța meseriilor pe care înainte le treceam cu vederea și valoarea muncii din spatele lor. Continuăm seria de reportaje despre aceste meserii care merg înainte chiar și atunci când lumea se oprește în loc. De această dată am intrat într-un atelier auto și l-am urmărit pe Andrei Ciocârlan.

Acest material a fost realizat cu sprijinul OLX – Locuri de muncă

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să