Incompetența împodobită cu flori
Acum, că a trecut week-end-ul și poate ați obosit să faceți glume despre balcoanele Gabrielei Firea, ar fi cazul să vă opriți din râs și să priviți această imagine:
Lucrurile sunt cât se poate de serioase. Fotografia a fost distinsă cu premiul juriului pentru „cel mai frumos balcon” la categoria persoane juridice în concursul organizat de Primăria Generală a Capitalei. În ea putem vedea un balcon a cărui placă de ciment e scorojită, roasă de ploi și cu bucăți de tencuială desprinse și căzute pe pământ sau poate chiar în capul unui cetățean a cărui identitate n-o vom afla niciodată. În partea de sus, balconul are o copertină modernă și este împodobit cu flori, ceea ce pare să fi cântărit decisiv în deliberările juriului. Fotografia a fost răsplătită cu premiul cel mare, devenind, în mod involuntar, o imagine simbolică a felului în care este condus Bucureștiul. Un oraș care se degradează de la o zi la alta și un primar care se străduiește să acopere totul cu un strat cât mai gros de sclipici.
În primăvară, când a anunțat organizarea concursului „cea mai frumoasă fațadă”, Gabriela Firea era foarte mândră de o asemenea idee și convinsă că-i va stimula pe bucureșteni să contribuie la „înfrumusețatea și ecologizarea orașului”. Apoi, pe măsură ce au început să primească fotografii de la cetățeni, probabil că oamenii din primărie au început să înțeleagă în ce s-au băgat.
Mai întâi au prelungit termenul de înscriere. Apoi au omis să facă publice fotografiile pentru a putea fi votate. Iar în final au anunțat lista câștigătorilor fără a prezenta și poze cu fațadele, grădinile și balcoanele premiate. (Recorder a scris despre toate acestea aici).
Până la urmă, concursul Gabrielei Firea s-a transformat într-un mare fiasco. La presiunile presei, Primăria a publicat toate fotografiile înscrise în concurs, oferind, fără să vrea, o declarație publică despre propria incompetență și o imagine reală a Bucureștiului pe care se chinuie să-l ascundă. Pe lângă fațadele înconjurate de verdeață, se văd și mașinile parcate pe trotuar sau construcțiile haotice care se ridică fără a respecta vreo normă estetică sau vreo logică urbanistică. Pe lângă balcoanele împodobite cu mușcate și gura leulului, se văd și blocurile comuniste despre care nimeni nu știe dacă vor rezista la primul cutremur. Pe lângă tot ce se vede, se simte și respirația grea a unui oraș condus și administrat în bătaie de joc de 27 de ani și mai bine.
Privind fotografiile de pe site-ul Primăriei, pare că florile sunt singurul lucru care contează în orașul acesta. N-avem nevoie de locuri de parcare, n-avem nevoie de consolidarea clădirilor, n-avem nevoie de spitale cu condiții decente, n-avem nevoie de un aer mai respirabil. N-avem nevoie.
Vom parca mai departe pe trotuare, între două rânduri de panseluțe și unul de petunii. Vom respira în continuare cel mai poluat aer din Europa, dar vom putea mirosi mușcatele din balcoane. Iar dacă va veni un mare cutremur, vom avea parte de o moarte frumoasă și tot Bucureștiul va fi un uriaș cimitir în care vom sfârși îngropați sub mormane de moloz și acoperiți cu flori de toate culorile.
