Partidul și copiii săraci

• „Dragnea a furat de la copiii săraci” e o afirmație întemeiată, dar incompletă. Pentru că, în cazul DGASPC Teleorman, Liviu Dragnea reprezintă doar vârful unui sistem în care puterea politică pune stăpânire pe un județ și transformă instituțiile în niște simple anexe de partid. Astfel, activitatea acestora nu mai vizează nevoile cetățenilor, ci bunăstarea verilor, nepoților și a altor pile venite pe filieră politică. Cu toții au furat de la copiii săraci, deși nu le-au băgat niciodată mâna în buzunar. Le-au furat dreptul de a fi instituționalizați în condiții decente, le-au furat dreptul la consiliere psihologică și reintegrare. Le-au furat ceva ce nu vor putea recupera niciodată.
• Recorder a pornit de la informațiile existente în dosar și a reconstituit felul în care Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Teleorman s-a transformat într-un cuib înțesat de rude, prieteni și cunoștințe uniți doar de carnetele de membri ale aceluiași partid. Singurii care nu și-au mai găsit loc în activitatea instituției au fost chiar cei care ar fi trebuit să beneficieze de pe urma ei: copiii orfani și copiii proveniți din familii sărace și ajunși în grija statului român.

• Numărul de angajări făcute pe pile și relații a fost atât de mare încât în cadrul DGASPC s-au creat departamente fictive, care existau doar pe hârtie, dar care aveau organigrama plină. În 2008, sub semnătura lui Liviu Dragnea, s-a înființat un Centru de sprijin și consiliere, finanțat cu fonduri PHARE, și dedicat tinerilor care împlineau 18 ani și ieșeau din centrele de plasament. Ar fi trebuit să-i sprijine să se descurce pe cont propriu, să-și găsească un loc de muncă și, la nevoie, să le ofere cazare și masă. Nu i-a sprijinit în niciun fel și nu le-a oferit nimic, pentru că acest centru n-a funcționat niciodată și n-a făcut decât să plătească salarii către angajați precum Adriana Botorogeanu, care lucra, de fapt, la departamentul de comunicare al organizației PSD Teleorman.

• Altă tânără care presta pentru filiala județeană a partidului, Anisa Stoica, era prinsă în ogranigrama Centrului de consiliere pentru părinți, care de asemenea nu funcționa în realitate. El ar fi trebuit să ofere consiliere părinților din medii defavorizate care își dăduseră copiii în plasament și apoi îi reprimeau în familie. Cât de mult era nevoie de o astfel de consiliere o arată un caz din 2011, când un adolescent care fusese luat în plasament de DGASPC și redat familiei sale s-a sinucis la scurtă vreme de la „reintegrare”.

• Principala menire a DGASPC devenise servilismul politic și nu activitățile de protecție socială. În toată perioada în care Liviu Dragnea s-a aflat în fruntea Consiliului Județean Teleorman, având DGASPC în subordine, instituția a fost condusă numai de oameni fideli partidului, majoritatea lor fiind chiar membri PSD.

• Unul din puținele momente în care DGASPC și-a adus aminte că se ocupă cu copiii sărmani a fost atunci când un membru marcant al PSD a dorit să înfieze un copil nou-născut. Pentru că interesul partidului o cerea, s-au încălcat procedurile și copilul a fost înfiat.

„Să nu mă faci de râs!”

În anul 2004, când Liviu Dragnea se afla la finalul primului său mandat de președinte al Consiliului Județean Teleorman și la începutul ascensiunii sale politice, apăreau primele acuzații referitoare la modul în care DGASPC gestiona banii publici.

Își făceau loc într-un colț din ziarul „Teleormanul”, dar și într-o sesizare pe care de ex-deputatul PD Alexandru Mocanu o adresa Autorității Naționale pentru Protecția Copilului. Mocanu acuza conducerea DGASPC că achiziționează produse alimentare la prețuri supraevaluate și că manevrează organigrama instituției în funcție de ordinele venite de la vârful Consiliului Județean.

„(…) Gabriela Radu (n.r. – fosta directoare a DGASPC Teleorman din perioada 2004) este o executantă scrupuloasă a ordinelor primite de la păpușarul șef, Liviu Nicolae Dragnea, care dintotdeauna și-a forțat colaboratorii să semneze treburile murdare și ilegale.

(….) Doamna Radu ar face bine să deschidă ochii atunci când încuviințează achiziționarea alimentelor pentru hrana copiilor la prețuri atât de mari că rămâi pur și simplu crucit.

Închei cu speranța că, până nu este prea târziu, cu sprijinul autorității dumneavoastră, la Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului Teleorman lucrurile vor reintra în legalitate”.

Nu s-a lămurit niciodată dacă ilegalitățile pe care acesta le semnala erau sau nu reale, însă un lucru e sigur: influențele politice în conducerea DGASPC erau incontestabile. Principalul criteriu care te propulsa spre șefia instituției nu ținea de competențele în domeniul asistenței sociale, ci de susținerea politică.

În calitate de președinte al Consiliului Județean, căruia i se subordona Direcția de Asistență Socială, Liviu Dragnea a aplicat neabătut această rețetă. După Gabriela Radu, conducerea DGASPC a fost preluată, în 2005, de Ionel Marineci, deputat PDSR între 1996 și 2004. Apoi, în 2006, șefa instituției a devenit Floarea Alesu, membră PSD și fost consilier județean din partea aceluiași partid.

Cum s-a materializat această legătură? În 2005, tânăra Adriana Botorogeanu, responsabilă cu comunicarea la PSD Teleorman și fostă angajată Tel Drum, este angajată la DGASPC.

În dosar, mai mulți martori povestesc cum, în prima și singura zi în care consiliera PSD a venit la serviciu, Marineci a strâns toți angajații într-o sală de ședințe și le-a indicat-o pe Botorogeanu drept noua lor colegă. În același dosar, Marineci afirmă că i-a spus femeii: „Băi, ai grijă! Să nu mă faci de râs! Să mai dai și tu pe aici!”.

Episodul este relevant pentru ceea ce se petrecea, în general, în instituție, fiindcă o astfel de situație pare să fi fost, multă vreme, nu o excepție, ci norma după care a funcționat Direcția. Botorogeanu încasa salariu de la DGASPC, dar muncea la PSD Teleorman. Un an mai târziu, o a doua femeie care lucra la departamentul de comunicare al PSD Teleorman, Anisa Stoica, este și ea angajată la DGASPC.

Bombonica lui Dragnea n-a vrut să fie șefă peste măturători și șoferi

Când conducerea instituției este preluată de Floarea Alesu, aceasta nu doar că închide ochii la angajările fictive venite dinspre partidul din care ea însăși face parte, dar are la rândul său câțiva oameni aflați în căutarea unui post călduț.

Adriana Neda, de profesie psiholog și nepoată a Floarei Alesu, este angajată pe un post de terapeut la Centrul pentru Mama și Copilul Supuși Violenței Domestice. În același timp, avea propriul ei cabinet de psihologie și lucra ca reporter la firma Semnal Media SRL din Teleorman, pe unde trecuse și Anisa Stoica.

Semnal Media SRL din Teleorman era deținută, la acea vreme, de către Petre Pitiș, principalul acționar al Tel Drum.

În DGASPC, angajările în familie și, mai ales, în marea familie a Partidului Social Democat, merg atât de departe, încât până și stomatologul Direcției este ruda cuiva. Astfel, un anume Cosmin Doscan este și el angajat ca dentist la un centru din subordinea DGASPC Teleorman, condus de socrul său, bun prieten cu Floarea Alesu.

Și, pentru ca lucrurile să fie și mai evidente, pepiniera PSD s-a completat cu numirea Bombonicăi Dragnea, soția omlui care conducea județul, în funcția de coordonator al unui alt departament din cadrul DGASPC, Complexul de Servicii Destinat Copilului și Familiei. Dacă ne luăm după declarația uneia dintre fostele angajate ale instituției, numirea Bombonicăi Dragnea a fost, de altfel, doar o floare la butonieră:

„Directoarea Alesu Floarea mi-a spus că i-a prezentat președintelui Consiliului Județean (Liviu Dragnea – n.r.) propunerea ca Bombonica Dragnea să fie numită șefă la departamentul administrativ, dar acesta nu a fost de acord, motivând că soția sa nu dorește să fie șefă peste măturători și șoferi.”

Cum au folosit fondurile PHARE la angajarea pilelor de partid

În fața acestui val de angajări dictate nu de nevoile copiilor instituționalizați, ci de interesele partidului, organigrama DGASPC devenea neîncăpătoare.

În 2008 apare, însă, o șansă de neratat și Consiliul Județean Teleorman, sub semnătura lui Liviu Dragnea, hotărăște să implementeze, la nivelul DGASPC, proiectul Vrem să știm cum putem să muncim! – derulat prin programul PHARE 2006/018-147.04.02 – Măsuri de incluziune socială.

Conform Hotărârii de CJ semnată de Liviu Dragnea, beneficiarii proiectului ar fi trebuit să fie „tinerii peste 18 ani care au părăsit sau se pregătesc să părăsească sistemul de protecție a copilului”.

Consilierea acestor tineri era o nevoie incontestabilă. Tinerii de 18 ani care ies pe poarta centrelor de asistență socială sunt, de fapt, niște copii trimiși în lume să se descurce pe cont propriu, de cele mai multe ori fără părinți sau rude de la care pot cere ajutor.

Așa că CJ Teleorman aprobă o cheltuială de 9.700 de euro, 10% din valoarea proiectului, iar restul sumei, reprezentând diferența până la 94.860 de euro, a venit prin Programul PHARE.

Centrul de sprijin și consiliere pentru tinerii peste 18 ani se înființează, însă, doar pe hârtie. Nu există fizic și nu consiliază pe nimeni, însă organigrama lui e numai bună pentru a fi încărcată cu pile de la partid. Adriana Botorogeanu este mutată la acest Centru de consiliere și primește salariu, deși continuă să muncească pentru PSD Teleorman.

Olguța Șefu, fosta directoare adjunctă a DGASPC Teleorman și persoana care ar fi trebuit să se ocupe de coordonarea acestui centru, a declarat că nici măcar ea nu a aflat vreodată câte persoane au lucrat aici, încasând salarii fără să facă nimic:

„Arăt că Centrul de Consiliere și Sprijin pentru Tinerii peste 18 ani nu avea efectiv un sediu. Această structură exista în documente, însă, în realitate nu a funcționat niciodată și nu a avut beneficiari. Nu cunosc cu câți angajați figurau în această entitate. Pe hârtie, era în structura DGASPC Teleorman, respectiv în subordonarea mea indirectă ca director executiv adjunct, însă nu a avut activitate. Pentru mine, personalul acestei entități, adică Centrul de Consiliere și Sprijin pentru Tinerii de peste 18 ani, era un subiect tabu și nu am avut niciodată acces la date sau informații privind această entitate.”

Acest centru nu era singura entitate-fantomă care exista doar pe hârtie și avea organigrame umplute cu angajați fictivi. Anisa Stoica, colega Adrianei Botorogeanu de la departamentul de comunicare al PSD Teleorman, a fost și ea mutată, în 2010, pe un post din cadrul Centrului de consiliere a părinților.

Ionel Marineci, fostul director al DGASPC, spune astăzi că și acest compartiment era, în realitate, lipsit de activitate. Nu i se pare, însă, o problemă atât de gravă: „N-a funcționat propriu-zis, era pe hârtie. Anisa Stoica ar fi trebuit să se deplaseze la familii și să le ofere consiliere părinților, dar în realitate nu o făcea”.

E vorba de părinți ai căror copii fuseseră luați în plasament și care, în unele cazuri, se întorceau în familie. E ușor de presupus că acești părinți din medii defavorizate nu știau să ceară un drept de care habar nu aveau că pot beneficia. Însă nevoia de consiliere și de monitorizare era evidentă. O spunea chiar Floarea Alesu, în 2011, când un adolescent care fusese luat în plasament de DGASPC și redat familiei sale s-a sinucis la scurtă vreme de la „reintegrare”.

Șeful DGASPC spune că centrele au funcționat, dar nu știe când

După izbucnirea scandalului transformat în dosar penal, cele două centre au fost desființate și nu mai există nici măcar pe hârtie. Florinel Dragomirescu, actualul șef al DGASPC Teleorman, spune că nu existau cereri din partea celor care ar fi trebuit să beneficieze de consiliere.

Recorder: Puteți să ne spuneți dacă Centrul pentru consilierea tinerilor peste 18 ani a funcționat vreun moment?
Florinel Dragomirescu: Din câte știu eu, a funcționat o perioadă de timp.

Ne puteți indica anul sau anii în care a funcționat?
Nu știu acum, chiar nu știu exact să vă spun când a funcționat. Eu am venit aici, am văzut că a stagnat o perioadă și l-am desființat. Am constatat că nu are beneficiari. Deci, acum e desființat total. S-a făcut o analiză în sensul ăsta și nu mai există o nevoie. Este și cheltuiala prea mare….

Spuneți că nu există solicitări din partea tinerilor care părăsesc sistemul de protecție?
Nu, nu există. Nu putem funcționa pentru unul, doi beneficiari. Dacă există, noi colaborăm cu un ONG care îi angajează, îi învață ce înseamnă o meserie, e mult mai ușor. Dar, știți, unii nici nu își doresc să se angajeze.

Cum se numește ONG-ul despre care vorbiți?
„House of Hearts”. Nu, nu, stați… „Heart to Heart”. Are filială și la București, și aici, în Teleorman.

ONG-ul despre care vorbește Dragomirescu se numește, de fapt, „Generous Hearts”. I-am contactat și ni s-a indicat un număr de telefon al unuia dintre reprezentanții organizației care nu a răspuns însă apelurilor noastre.

Legal, cinstit și corect

Deși este evident că aceste centre n-au funcționat niciodată, politicienii teleormăneni n-au ezitat, totuși, să și le treacă în CV la capitolul realizări. Într-un raport în care își detaliază activitatea pe anul 2013, actualul deputat de Teleorman Adrian Gîdea, fost președinte al CJ Teleorman imediat după plecare lui Liviu Dragnea, menționează la capitolul “Realizări” și existența Centrului de sprijin pentru tinerii de peste 18 ani.

Astăzi, Gîdea spune că nu reușește să își amintească dacă acest centru a existat sau nu și spune că nu cunoaște date din dosarul DGASPC: „Vă dați seama, nu am vrut să acopăr ilegalități de genul ăsta, Doamne ferește! N-aveam niciun interes să fac asta. În mandatul meu, totul s-a făcut legal, cinstit și corect!”

În realitate, Gîdea a continuat politica dusă de Liviu Dragnea în privința DGASPC, dovedind că sistemul angajărilor pe pile nu stătea într-un singur om, ci era o politică de partid. Un episod relevant în acest sens este povestit, în dosar, de Floarea Alesu, care a arătat cum, înaintea unui concurs pentru ocuparea unor posturi în DGASPC, Gâdea ar fi chemat-o pe directoare la el ca să-i dea un bilet cu numele persoanelor pe care le cunoștea. A scăpat de acuzații, pentru că atât el, cât și Floarea Alesu, au declarat că nu era vorba despre influențarea competiției, ci ar fi vrut doar sa afle cum s-au „descurcat” favoriții lui.

Cum te ajută partidul când vrei să înfiezi un copil

În 2013, în urma unui denunț anonim, neregulile din interiorul DGASPC luat forma unui dosar penal care avea să se lase cu condamnări și care se judecă acum la Înalta Curte, în faza de apel.

Denunțul de la care a pornit totul o vizează pe Floarea Alesu, directoarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Teleorman între 2006 și 2014.

Directoarea este acuzată, printre altele, că și-a organizat o zi de naștere în Bulgaria, într-un restaurant din Ruse și a chemat toți angajații pe cheltuiala DGASPC, pontându-i pentru a-și primi salariul pentru ziua respectivă.

Denunțătorul anonim spune că bonurile de benzină destinate angajaților îi reveneau tot Floarei Alesu, iar unele abonamente la telefonie mobilă plătite de DGASPC ajung, în mod misterios, în familia directoarei.

Alesu mai este acuzată că a încasat câte 1.000 de euro pentru fiecare dintre cele 16 persoane pe care le-ar fi angajat în instituție, în urma unui concurs trucat.

Și, mai presus de toate, Floarea Alesu e acuzată că s-a implicat în procesul de adopție în urma căruia un fost deputat PSD a dorit să înfieze un copil. Practic, unul din puținele momente în care cei de la DGASPC și-au adus aminte că se ocupă, totuși, de copiii din județ a fost atunci când un om din partid a avut un interes în această zonă.

Chiar mărturia Floarei Alesu relatează în detaliu cum, în 2013, Bogdan Panait, șeful de atunci al Oficiului Român pentru Adopții, a sunat la DGASPC Teleorman ca să îi roage pe cei de aici să îl „primească” pe Cristian Rizea – pe atunci deputat PSD – pentru a discuta despre adopția unui copil.

„G.S. (angajat al DGASPC Teleorman – n.r.)a venit la mine în birou însoțit de Rizea Cristian care mi-a spus că dorește să adopte un copil și că dorește ca respectivul copil să poată fi luat în familia lui imediat ce se naște pentru a-i putea urmări evoluția. I-am explicat că nu se poate.”, le-a povestit Floarea Alesu anchetatorilor.

S-a putut, însă, deși Rizea nu avea nici domiciliul în Teleorman și nici femeia care i-a dat copilul în plasament nu locuia în județ. Încă o dată, fiecare rotiță din mecanismul de partid a funcționat ca unsă: Rizea și soția lui au apelat la primarul orașului Zimnicea, Petre Pârvu, care le-a „împrumutat” o casă bătrânească unde să își stabilească temporar domiciliul. De asemenea, femeia al cărei copil a fost dat spre adopție și-a făcut, la rândul ei, mutație în Teleorman, chiar la șoferul DGASPC care conducea mașina cu care se deplasa Floarea Alesu.

În declarațiile sale din dosar, Alesu a susținut însă că nu a aflat niciodată că șoferul ei o ajutase chiar pe femeia de care Cristian Rizea a avut nevoie. „După ce s-a născut copilul la care făcuse referire Rizea Cristian, acesta m-a sunat și m-a anunțat că s-a născut copilul, că știa că va fi băiat, iar eu i-am spus că, după ce vor ieși mama și copilul din spital, îl aștept la DGASPC.”

Cu acordul mamei sale, copilul a fost dat în plasament la nici trei zile de când s-a născut.

Mai târziu, când DNA a cerut arestarea preventivă a lui Cristian Rizea într-un dosar în care a fost condamnat deja în primă instanță pentru că ar fi primit o mită de 300.000 de euro, deputatul PSD a fost salvat de votul colegilor după ce a invocat drama fiului său adoptat:

„Nu voi invoca situația fiului meu pentru a vă impresiona, dar vă pot spune că, dacă este ceva care mă face să vreau să trec peste această perioadă dificilă, este faptul că am acest copil în vârstă de doi ani și jumătate, pentru care vreau să mă lupt și să-mi demonstrez nevinovăția. Ceea ce nu știți, stimați colegi, este că, acum doi ani și jumătate, la două ore după ce acest copil s-a născut, el a fost adoptat de mine și soția mea. Acest demers, conform legilor din România, se încheie în luna noiembrie a acestui an. Doamnelor și domnilor deputați, vă las pe dumneavoastră să decideți dacă, începând de mâine, voi putea sau nu să continui această procedură de adopție alături de soția mea și dacă fiul meu va avea familie.”

Epilog: Dragnea și-a trecut în CV programele destinate copiilor defavorizați

După declanșarea anchetei DNA în acest caz, Floarea Alesu a fost acuzată de unii dintre martori din dosar că ar fi încercat să le influențeze declarațiile, astfel încât ilegalitățile din instituție să nu iasă la iveală. Un alt martor a povestit că, înainte de percheziția DNA, l-ar fi văzut pe șoferul instituției arzând o parte dintre documente.

Alesu a primit cea mai dură condamnare din acest dosar: 3 ani, 7 luni și 20 de zile cu executare, sentințele nefiind definitive.

În vreme ce Anisa Stoica a renunțat la colaborarea cu PSD, Adriana Botorogeanu a fost, chiar până la numirea Vioricăi Dăncilă în funcția de premier, consiliera sa la Bruxelles.

Fostul deputat PSD Cristian Rizea a fost condamnat, în primă instanță, la 4 ani și 7 luni de închisoare cu executare în dosarul în care a fost acuzat că a primit mită. Este, în continuare, tată adoptiv pentru copilul pe care Floarea Alesu i l-a dat în plasament în urmă cu patru ani.

Liviu Dragnea conduce Camera Deputaților și este considerat de mulți cel mai influent om din România. În dosarul DGASPC a fost condamnat în primă instanță la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, judecătorii considerând că a determinat-o pe Floarea Alesu să mențină angajatele trimise de la partid pe posturi din DGASPC deși acestea nu veneau la serviciu. În CV-ul său de pe site-ul Camerei Deputaților, Dragnea se laudă și astăzi cu realizările sale în zona asistenței sociale destinate copiilor defavorizați și, în special, cu Programul „Copiii mai întâi”.