PODCAST. Cum a apărut Recorder

După trei ani de existență, reporterii Recorder deschid ușa redacției și vorbesc despre cum a apărut ideea unui titlu de presă ieșit din tipare și cum s-a transformat această idee pe parcurs.

„Am fost precum Cristofor Columb, care a plecat din port cu vaporul. N-am stat să facem teste de fezabilitate. Căutam Indiile și am descoperit America“ – Andrei Crăciun

„Nu poți face nimic de unul singur, e nevoie de o echipă, măcar doi-trei oameni, îți trebuie o chimie, iar noi am creat chimia asta mulți ani în care am lucrat împreună“ – Mihai Voinea

„Eu cred că Recorder este răspunsul tuturor jurnaliștilor de aici față de nedreptățile pe care le-au îndurat prin alte redacții. Și toți ne-am perindat prin câteva redacții“ – Alex Nedea

„Recorder este prima publicație din România construită împreună cu publicul său. Și când spun asta mă gândesc la tot ce vine de la public, începând de la ponturi și idei de subiecte și terminând cu donațiile“ – Răzvan Ionescu

„Trăiesc cu convingerea că Recorder a schimbat ceva. Dar asta se va vedea în timp. Poate că vom avea o generație de ziariști mai pasionați, poate că niște copii de 13-14 ani se îndrăgostesc acum de meseria asta văzând ce facem noi“ – Cristian Delcea


Puteți urmări aici prima parte a podcastului „On the record“ dedicat echipei Recorder: Oamenii de la Recorder.

Pentru a nu rata episoadele viitoare din „On the record”, care va reveni cu un nou sezon din septembrie, vă puteți abona la canalul de Youtube dedicat acestui podcast. Ne găsiți și pe aplicațiile de podcast: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să