Portret de candidat: George Simion, șeful de galerie care vrea să devină șef de stat

La rubrica „Portret de candidat” ne propunem să aducem în fața cetățenilor informații relevante despre cei mai importanți politicieni care se află în cursa pentru funcția de președinte al României.

Astăzi portretul lui George Simion, fost lider de galerie care s-a ales în ultimii ani cu ștampila de politician „extremist”, ca urmare a numeroaselor scandaluri ce l-au avut în prim-plan.

De-a lungul timpului a coordonat mai multe acțiuni atât în România, cât și în Republica Moldova, de unde a și fost expulzat în 2018. A ajuns în cele din urmă să fie declarat indezirabil: mai întâi peste Prut, apoi în Ucraina.

E acuzat de legături cu serviciile secrete rusești, iar în timp numele său a devenit sinonim cu controversa.

Traseul lui George Simion

Politicianul are 38 de ani și e susținut în cursa pentru Palatul Cotroceni de Alianța pentru Unirea Românilor, formațiune politică pe care a fondat-o în 2019.

George Simion s-a născut la Focșani, dar a crescut în București. Este absolvent al Colegiului „Gheorghe Lazăr” și e licențiat în Administrație și Afaceri la Universitatea din București. În anul 2010 a terminat și masteratul la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, susținând o lucrare cu tema „Crimele comunismului”.

A ajuns în atenția opiniei publice în 2009, când i-a aprins lui Ion Iliescu lumânări în fața casei, în ziua în care fostul președinte împlinea 79 de ani.

George Simion a lansat platforma „Acțiunea 2012” și a devenit unul dintre principalii promotori ai unirii cu Republica Moldova.

E acuzat de legături cu serviciile secrete rusești. Fostul ministru al apărării de la Chișinău, Anatol Șalaru, a susținut într-un interviu că liderul AUR s-a întâlnit, în 2011 la Cernăuți, cu un ofițer FSB.

Respinge însă acuzațiile, se declară rusofob și-l consideră pe Vladimir Putin criminal, dar pe de altă partidul său a votat în Parlamentul European pentru încetarea ajutorului militar acordat Ucrainei.

George Simion și numeroasele sale derapaje

Liderul AUR a fost implicat în numeroase scandaluri atât înainte, cât mai ales după intrarea în politică. Violent mai ales verbal, George Simion nu s-a sfiit nici măcar în plenul Parlamentului.

A făcut schimb de insulte și cu Alfred Simonis, de la PSD. De asemenea, l-a bruscat pe fostul ministru al Energiei, Virgil Popescu.

A încercat să intre cu forța în sediul primăriei din Timișoara pentru a-i cere socoteală edilului Dominic Fritz. A fost nevoie de pază pentru a-l îndepărta pe Simion și din fața clădirii din care emite postul de știri Digi24.

Afirmă însă că e „violent doar cu cine merită”, după cum spunea într-un interviu.

George Simion e fanul lui Donald Trump și recunoaște că pe vremea când era antreprenor a făcut evaziune fiscală.

A intrat și în atenția procurorilor. E bănuit că a instigat la falsificarea câtorva mii de liste de susținători pentru candidatura lui Silvestru Șoșoacă la europarlamentare.

A început actuala campanie electorală prin promisiuni considerate nerealiste de unii analiști. De pildă, susține că odată ajuns la Palatul Cotroceni va construi apartamente destinate tinerilor la prețul de 35.000 de euro.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să