Portret de candidat: Maria Grapini

La rubrica „Portret de candidat” ne propunem să aducem în fața cetățenilor informații relevante despre cei mai importanți politicieni care vor candida la alegerile Europarlamentare din 9 iunie.

Cine sunt și ce pregătire au, cu ce s-au remarcat până acum și ce-i recomandă pentru un loc în Parlamentul European. Pentru că, înainte de a pune ștampila pe lista unui partid, e bine să știm câte ceva și despre oamenii care au fost puși în fruntea acelei liste și care au șanse mari să meargă la Bruxelles în numele nostru.

Astăzi – portretul Mariei Grapini, europarlamentar în exercițiu.

Rubrica „Portret de candidat” este realizată de echipa Știrile Zilei, un produs Recorder la care vă puteți abona aici, pentru a urmări rezumatul celor mai importante evenimente ale zilei, în fiecare seară, de luni până vineri.

Mai jos, aveți și varianta scrisă a portretului de astăzi:

„Nu m-am apucat în viață să fac ceva la care nu mă pricep”

„Eu toată viața mea am fost un copil crescut la țară în credința lui Dumnezeu. Am fost corectă, etică în afaceri. Spun eu că nu m-am apucat în viață să fac ceva la care nu mă pricep. N-am ieșit din profesia mea. 

Chiar și când am fost ministru și acum în Parlamentul European mă ocup de domeniul mediului de afaceri pentru că asta m-a consacrat pe mine. Cred în Dumnezeu, sunt altruistă”, spune Maria Grapini.

Fost ministru și actual europarlamentar, Maria Grapini este, la bază, inginer textilist. S-a născut în 1954, în localitatea Berești din județul Galați. 

La Revoluție era șefă a Biroului pentru Organizarea Producției și Muncii la Întreprinderea Garofița din Timișoara. 

După 1989, fabrica a fost privatizată de angajați și și-a schimbat denumirea în Pasmatex. Așa a devenit Maria Grapini acționar și director al acestei companii.

CV-ul publicat pe site-ul Parlamentului European este înțesat cu zeci de diplome, plachete și titluri, începând cu 1996 când a primit distincția „Femeia care a contribuit la dezvoltarea propriei națiuni”. 

Au urmat și altele: diploma de recunoaștere „Oameni de seamă ai Banatului”,  diploma „Dreptate. Cinste. Onoare” și trofeul „Femeia conduce”. 

A primit chiar și premiul „Europarlamentarul care te reprezintă”, acordat de grupul de presă „Bursa”. 

Are o întreagă mașinărie de PR personal

De altfel, Maria Grapini beneficiază de o întreagă mașinărie de PR personal, fiind invitată la numeroase gale și evenimente, având în preajma sa numeroși oameni din presă, care-i urmăresc mișcările la tot pasul. 

După mai mulți ani petrecuți în mediul privat, Maria Grapini a intrat în politică. A devenit în 2006  preşedintele organizaţiei judeţene Timiş a Partidului Conservator şi vicepreşedintele formațiunii fondate de mogulul Dan Voiculescu, colaborator dovedit al fostei Securități ceaușiste. 

În politica mare, Maria Grapini a trecut în 2012, când a câștigat un fotoliu de deputat din partea Partidului Conservator. Tot atunci a devenit și ministru al IMM-urilor și Turismului în cabinetul Ponta II. 

Și-a dat demisia în 2014, pentru un loc eligibil pe listele Alianței PSD-PC-UNPR la alegerile pentru Parlamentul European.

Maria Grapini, în sfera de influență a lui Dan Voiculescu

Deși a trecut prin mai multe partide și alianțe, Maria Grapini a rămas până-n prezent în sfera de influență a lui Dan Voiculescu. 

Este promovată des la Antena 3, una dintre televiziunile controlate de familia Voiculescu. 

De altfel, odată ajunsă în Parlamentul European, Maria Grapini s-a preocupat inclusiv de condamnarea lui Dan Voiculescu, despre care susținea că a fost condamnat politic. 

Controversată este și situația legată formațiunea politică pe care o reprezintă Maria Grapini în legislativul European. Totul a început în 2019, când a fost inclusă aproape peste noapte pe listele PSD la alegerile Europarlamentare. 

Până la momentul respectiv, Maria Grapini avea funcție de conducere în Partidul Puterii Umaniste, fondat de Dan Voiculescu. 

Situația era dezvăluită atunci de site-ul PressOne, dar și de profesorul Cristian Preda

Acesta din urmă reclama că includerea Mariei Grapini pe listele PSD, în lipsa unei alianțe cu Partidul Puterii Umaniste, ar fi ilegală. 

Pentru a stinge scandalul, Maria Grapini admitea că este membră PSD, lucru asumat de eurodeputată și pe site-ul Parlamentului European. Totuși, Maria Grapini a fost prezentată în ultimii cinci ani drept eurodeputat al Partidului Puterii Umaniste, atât în comunicările publice ale formațiunii, cât și la televizor. 

În prezent, Maria Grapini este candidată PSD-PNL, în timp ce Partidul Umanist Social Liberal, condus de Cristian Popescu Piedone, are propria  listă la europarlamentare, cu Mugur Ciuvică și fostul ministru al educației Liviu Pop printre alții.  

Cel mai des, Maria Grapini a fost criticată pentru greșelile de ortografie comise pe Facebook. 

Rămâne în memoria colectivă pentru faptul că a inventat o nouă țară „Letiția”, când a vrut să scrie Letonia, a scris greșit numele orașului israelian Tel Aviv și s-a felicitat singură pe Facebook. 

În legătură cu greșelile gramaticale, Maria Grapini dă vina pe oboseală:

„Eu lucrez foarte multe ore, foarte multe ore, dorm foarte puțin, patru-cinci ore, și de regulă pe pagina privată scriu între avioane, în mașină”, spunea Maria Grapini într-un interviu realizat de jurnalista Andreea Archip.

În fine, deși susține că vorbește bine două limbi străine, Maria Grapini s-a confruntat cu situații stânjenitoare și din acest punct de vedere.  

Trecând peste stângăciile de limbă și greșelile de ortografie, Maria Grapini este și o scriitoare prolifică. Are peste șapte cărți publicate.  

Recorder a descoperit însă un fals intelectual grosolan într-una dintre cărțile scrise de Maria Grapini. O investigație din 2017 arată că Maria Grapini a lansat un roman de dragoste ce conținea pasaje copiate de pe Wikipedia. 

„Viața între scrieri și transcrieri”, carte pe care Maria Grapini a publicat-o în 2012, conține fragmente copiate de pe forumul Sfatul Bătrânilor și de pe site-ul Info Travel Grecia, fiind asumate drept creație personală. 

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să