Portret de candidat: Ramona Strugariu

La rubrica „Portret de candidat” ne propunem să aducem în fața cetățenilor informații relevante despre cei mai importanți politicieni care vor candida la alegerile Europarlamentare din 9 iunie.

Cine sunt și ce pregătire au, cu ce s-au remarcat până acum și ce-i recomandă pentru un loc în Parlamentul European. Pentru că, înainte de a pune ștampila pe lista unui partid, e bine să știm câte ceva și despre oamenii care au fost puși în fruntea acelei liste și care au șanse mari să meargă la Bruxelles în numele nostru.

Astăzi – portretul Ramonei Strugariu, europarlamentar în exercițiu.

Rubrica „Portret de candidat” este realizată de echipa Știrile Zilei, un produs Recorder la care vă puteți abona aici, pentru a urmări rezumatul celor mai importante evenimente ale zilei, în fiecare seară, de luni până vineri.

Mai jos, aveți și varianta scrisă a portretului de astăzi:

Cine e Ramona Strugariu?

Ramona Strugariu este europarlamentar în exercițiu, fiind aleasă pe listele Alianței USR PLUS în 2019.
A părăsit formațiunea care a trimis-o la Bruxelles, în prezent fiind copreședintă a Partidului REPER, alături de Dragoș Pîslaru.

Este înscrisă atât în competiția electorală pentru un nou mandat de eurodeputat, cât și în cursa pentru fotoliul de primar al municipiului Cluj.

Ramona Strugariu are 44 de ani și este originară din Bârlad, județul Vaslui.

Potrivit CV-ului, are o licență în drept obținută în 2002 la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Tot acolo a terminat, în 2009, un program de masterat în drept european.

A urmat, de asemenea, cursuri în Management și Administrarea Afacerilor la Bruxelles, dar și cursuri juridice în Zurich, Elveția.

Și-a început cariera de jurist în 2003, iar până în 2007 a lucrat în două companii private.

Între 2008 și 2012 a fost manager de proiect și consilier juridic pentru o fundație, iar acolo a gestionat un proiect-pilot pentru munca în folosul comunității și reintegrare socială.

Din 2014, a fost functionară la Consiliul Britanic de la Bruxelles, iar din septembrie 2015 a devenit asistenta eurodeputatei Monica Macovei.

După dezastrul de la Colectiv a strâns ajutoare pentru unii dintre răniții transportați la spitale din Belgia, iar după ce guvernul Grindeanu a emis Ordonanța de Urgență 13 privind codurile penale, Ramona Strugariu a ieșit la mitinguri organizate la Bruxelles.

De aceea, a fost acuzată de o parte a presei că citez „se implică politic pe bani europeni”.
Pasul către politică l-a făcut în decembrie 2018, când s-a înscris în PLUS, partidul lui Dacian Cioloș. A demisionat din functia de asistentă parlamentară la inceputul lunii februarie 2019.

În primăvara aceluiași an a obținut un mandat de eurodeputat pe listele Alianței USR PLUS.

Problemele presei, o preocupare pentru Ramona Strugariu

La Bruxelles, a devenit membră într-una dintre cele mai importante comisii din legislativul european: cea pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne.

De altfel, este printre cei mai activi eurodeputați pe care i-a avut România în actuala legislatură. Era inclusă după primul an de mandat pe locul al doilea într-un top care ținea cont de numărul amendamentelor depuse la diverse rapoarte.

S-a preocupat intens de liberatea presei și a expus de la tribuna Parlamentului European probleme cu care se confruntă jurnaliști ca Emilia Șercan, hărțuită pentru unule dezvăluiri.

A contribuit și la Legea europeană privind libertatea mass-mediei adoptată recent. Prevede măsuri de protejarea a presei și a jurnaliștilor în fața abuzurilor venite inclusiv din partea politicienilor.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să