Regatul prăbușit. Cum a ajuns Unifarm în pragul falimentului

  • În urmă cu o lună, Recorder a publicat investigația „Regele pandemiei“, în care am arătat cum Adrian Ionel, fostul director al Companiei Naționale Unifarm, a fost însărcinat să administreze peste 1 miliard de lei pentru achiziții de echipamente medicale necesare în lupta cu pandemia. Am dovedit cum Ionel a căpușat compania ani la rând și cum a împărțit miliardul primit de la Guvern către firme fantomă, care au livrat echipamente la prețuri uriașe. Astăzi vă arătăm efectele acestui dezastru managerial.
  • Recorder a intrat în posesia inventarului Unifarm, care arată că în depozitele companiei se așterne praful pe cantități imense de echipamente medicale care nu mai pot fi valorificate: 26 de milioane de măști, 2,3 milioane de combinezoane, aproape 200 de tone de dezinfectant, peste un milion de mănuși, sute de ventilatoare de terapie intensivă sau de transport. O parte din această marfă va expira în curând, o parte e de proastă calitate, iar restul este prea scumpă. Unifarm a cumpărat-o cu sume exorbitante, iar legea nu-i permite să vândă la prețuri mai mici. Din acest motiv, niciun spital nu vrea să cumpere de la ei.
  • Unifarm se află, astfel, într-o situație fără ieșire: a primit de la Trezoreria Statului un împrumut de 1,15 miliarde de lei pentru achiziția de echipamente. A cumpărat echipamente scumpe și proaste, așa că a rămas cu ele în depozite și acum nu mai poate returna împrumutul. Săptămâna trecută, Fiscul a pus sechestru pe birourile și pe depozitele Unifarm, iar surse din Ministerul Sănătății spun că se ia în calcul declararea falimentului.
  • Falimentul Unifarm ar însemna că statul român pierde o companie de importanță strategică care se ocupă, printre altele, de aprovizionarea farmaciilor cu medicamente pentru pacienții oncologici sau pentru cei cu boli autoimune, precum și cu procurarea de vaccinuri pentru nou-născuți și de imunoglobuline pentru boli rare.
  • Recorder a obținut documente care arată că ministrul Sănătății, conducerea Guvernului și președintele României au fost înștiințați încă din luna aprilie despre situația delicată în care se află Unifarm. După ce, la începutul pandemiei, i-au dat bani pe mână și s-au lăudat cu achizițiile pe care le făcea, politicienii nu vor acum să-și mai asume nicio răspundere pentru dezastrul produs de Adrian Ionel. „A făcut totul de capul lui și va răspunde în fața legii“, ne-a declarat ministrul Sănătății, Nelu Tătaru.

Cele trei scrisori ale lui Adrian Ionel

Pe 21 aprilie, Adrian Ionel încă era la conducerea Unifarm. Colegii încă se uitau la el ca la Dumnezeu, încă nu-l căutau procurorii la bani și încă avea canale directe de comunicare cu cei mai puternici oameni din stat.

În România se raportau 123 de cazuri noi pe zi și cifrele ni se păreau îngrijorătoare. Pe Ionel, însă, îl îngrijorau altele. După o lună și jumătate de haos în care prețurile echipamentelor medicale explodaseră din cauza cererii uriașe, piața începea să revină la normal și spitalele își puteau procura singure echipamente la prețuri decente. Atunci și-a dat seama directorul Unifarm că se duce la fund cu tot regatul lui, compania de stat pe care o căpușa de ani de zile.

Unifarm făcuse achiziții de peste 900 de milioane de lei chiar în perioada în care prețurile echipamentelor medicale au fost la cele mai ridicate cote: în lunile martie și aprilie. Compania de stat cumpărase cantități mari într-un interval atât de scurt pentru că situația din spitale era disperată, iar politicienii aveau nevoie să liniștească populația.

Președintele Klaus Iohannis promitea la televizor că spitalele vor avea echipamente de protecție bazându-se pe Unifarmul condus de Adrian Ionel. Premierul Ludovic Orban îi punea în brațe o sumă uriașă pentru achiziții, iar Ministerul Sănătății îi spunea cum și ce să cumpere după ce centraliza situația din spitale.

Cu această galerie în spate, Ionel s-a simțit suficient de puternic încât să-și facă de cap: a cumpărat echipamente de la intermediari aleși după bunul plac, iar aceștia au umflat și mai mult prețurile care oricum fuseseră ridicate de contextul pandemiei. 

„A fost crima perfectă”, ne povestește acum un angajat al Unifarm. 

Lucrează în departamentul Comercial și în primul val al pandemiei stătea cu ochii în mailul de serviciu unde intrau mii de oferte. Ionel le spunea pe cine să aleagă, povestește angajatul din Unifarm, care se teme să-i publicăm numele. 

„Toată lumea era cu noi, munceam ca să aibă medicii cu ce să intre în spitale. Erau de la armată pe-acolo, venea ministrul, veneau secretarii de stat. Trăgeam toți la aceeași căruță”, își amintește omul de la Comercial, care simțea că munca lui e apreciată de cele mai înalte autorități ale țării și că făcea ce era corect. 

„Iohannis, Orban și Tătaru sunt giranții lui Adrian Ionel, care e doar omul sacrificat pentru spectacol“, crede angajatul de la Unifarm. „Nu e doar el vinovat.”

Politicienii i-au dat lui Ionel pix, hârtie și 1,15 miliarde de lei să semneze contracte, iar apoi au închis subiectul Unifarm, deși știau cu toții că, în urma acestor achiziții, compania a intrat într-o mare gaură.

Speriat că rămâne cu marfa în depozite și riscă să falimenteze Unifarm, Adrian Ionel a trimis trei scrisori oficiale către toți cei care îl îndemnaseră să facă achizițiile sau le speculaseră mediatic: președintele, premierul, ministrul Sănătății. Recorder a intrat în posesia acestei corespondențe, care dovedește că prăbușirea Unifarm era prevestită încă din 21 aprilie, data la care scrisorile lui Ionel au primit număr de înregistrare la toate instituțiile spre care au fost trimise.

În aceste scrisori, directorul Unifarm aducea la cunoștință faptul că Unifarm are stocuri foarte mari de echipamente, iar spitalele fac achiziții din altă parte. Din cauza acestui fapt, compania de stat nu-și poate valorifica marfa și, pe cale de consecință, nu va putea returna nici împrumutul de 1,15 miliarde de lei acordat de Ministerul de Finanțe în luna martie.

În scrisoarea trimisă către „Excelența Sa, Domnul Klaus Werner Iohannis” și ajunsă la Cotroceni cu poșta SRI, Adrian Ionel mai adaugă un fragment în care se plânge că este ținta unor „atacuri media“ care prejudiciază imaginea companiei prin „acțiuni de tip fake-news“. Ionel cerea sprijin operativ din partea instituțiilor abilitate ale statului.

Referitor la situația Unifarm, Adrian Ionel propunea, în cele trei scrisori, ca spitalele să fie obligate să facă achiziții numai de la firme specializate în distribuția de echipamente medicale. El invoca faptul că unitățile sanitare cumpără echipamente neconforme care pun în pericol viața medicilor și a pacienților, în loc să cumpere de la Unifarm.

Scandalos este că Unifarmul condus de Adrian Ionel își procurase marfa exact prin aceleași metode: cumpărase echipamente neconforme de la firme care nu aveau nicio expertiză în distribuția de echipamente medicale, așa cum am arătat în investigația publicată acum o lună.

Oricum, Guvernul n-avea nicio pârghie prin care să oblige spitalele să cumpere marfă de la Unifarm. Deși este o companie de stat, al cărei acționar unic este Ministerul Sănătății, Unifarm trebuie să concureze cu firmele de pe piața liberă atunci când vrea să vândă marfă unui spital.

„În primăvară, un combinezon era 40-60 de lei, iar Unifarm voia să ni-l vândă cu aproape o sută de lei. Dacă eu cumpăr de la Unifarm, cum îi explic Curții de Conturi că am acceptat un asemenea preț? La DNA ce zic, de ce am cumpărat cele mai scumpe produse din piață?”, ne explică managerul unui spital universitar care a dorit să-și păstreze anonimatul.

O altă soluție pe care Adrian Ionel o propunea în scrisoarea adresată decidenților politici este ca marfa Unifarm să fie preluată de Inspectoratul pentru Situații de Urgență (IGSU) și transformată în stoc de rezervă al statului român.

Raed Arafat, care are în subordine IGSU, spune că acest lucru e greu de realizat: „Cu stocurile strategice sunt două variante. Una este să facă achiziția ONAC, iar asta înseamnă că Unifarm vine și ofertează în competiție cu alte companii care pot propune prețuri mai scăzute, deci cei de la Unifarm n-ar fi competitivi. A doua variantă este să se găsească o soluție legală prin care se transferă stocul Unifarm către stocurile strategice. Nu știu cum s-ar putea face asta. Unifarm are echipamente pe care le-a cumpărat mai demult și prețurile erau foarte sus. Noi cumpărăm acum niște echipamente la un preț mult mai mic. De exemplu, ei au ventilatoare care au costat peste 40.000 de euro, iar noi, la ultima achiziție, am cumpărat 300 de ventilatoare cu 18-19.000, pe-acolo… Deci, e o situație foarte delicată cu Unifarm“ 

Cum a trecut Nelu Tătaru de la „firma noastră“ la „firma lui“

Din cei trei destinatari ai scrisorilor trimise de Adrian Ionel cu privire la situația Unifarm, niciunul nu vrea să-și asume vreo răspundere. Ludovic Orban nu ne-a răspuns la telefon, iar Administrația Prezidențială ne-a transmis că a redirecționat scrisoarea către Ministerul Sănătății.

Nelu Tătaru e singurul care a acceptat să vorbească, însă a susținut că scrisoarea expediată de Adrian Ionel n-a ajuns niciodată pe biroul său. Asta deși Recorder a intrat în posesia unui exemplar cu număr de înregistrare emis de Ministerul Sănătății, iar președintele României spune că a redirecționat-o tot către el.

Tătaru insistă că nu e la curent cu situația Unifarm, iar când l-am întrebat dacă această companie l-a ajutat în gestionarea pandemiei, ne-a răspuns sec: „Nu!“.

Imaginile rămase în arhive îl contrazic pe ministrul Sănătății. La începutul lui aprilie, Nelu Tătaru mergea la sediul Unifarm și Adrian Ionel îi făcea un tur oficial printre echipamentele achiziționate. În fața camerelor, Tătaru s-a lăudat că el controlează pandemia și nu trebuie să ne facem griji pentru că „putem asigura o cantitate de materiale sanitare, precum și de kituri de testare pentru toate spitalele care desfășoară tratament pentru cei cu infecție Covid.”

Aprilie 2020: Ministrul Nelu Tătaru (centru) dă declarații la sediul Unifarm alături de Adrian Ionel (dreapta) FOTO: Agerpres

La sfârșitul lunii aprilie, la Brașov, s-a lăudat din nou cu echipamentele achiziționate de același Ionel: „În acest moment, Unifarmul, firma noastră, are o cantitate mare de echipamente, materiale sanitare și medicamente și toți cei care sunt manageri la aceste unități – stații de Ambulanță sau spitale – pot accesa, pentru că are pe stoc.”

În primul val, Tătaru vorbea despre Unifarm ca despre „firma noastră”, dar acum spune că nu are soluții pentru compania aflată în pragul falimentului, iar singurul care trebuie tras la răspundere este Adrian Ionel. „A făcut totul de capul lui. Și pentru că a făcut totul de capul lui, este problema lui și va răspunde în fața legii”, ne-a spus Tătaru.

Până când Adrian Ionel va ajunge să răspundă în fața legii, s-ar putea ca Unifarm să fie deja în faliment. Documentele obținute de Recorder arată că depozitele companiei sunt pline cu echipamente pe care nimeni nu vrea să le cumpere din cauza calității îndoielnice și a prețurilor foarte mari. Stocurile complete ale Unifarm pot fi consultate aici , iar mai jos aveți o reprezentare grafică mai ușor de înțeles.

Toate aceste echipamente valorează în prezent mult mai puțin decât s-a plătit pentru ele. Cele 2,3 milioane de combinezoane de protecție aflate în depozitele Unifarm au costat circa 177 milioane de lei, dar specialiștii consultați de Recorder spun că nici în primăvară și nici acum nu valorează mai mult de 100 de milioane de lei.

La fel și în cazul măștilor de protecție: au costat în total 293 de milioane de lei, în timp ce valoarea lor reală este de aproximativ 100 de milioane de lei. 

Toată această pagubă va fi suportată de cetățenii României, întrucât achizițiile Unifarm au fost făcute din bani publici. Compania a primit, în martie, un împrumut de 1,15 miliarde de lei de la Ministerul de Finanțe, bani pe care ar fi trebuit să-i returneze până pe 15 septembrie.

Ce se va întâmpla cu Unifarm?

Cu depozitele pline și cu conturile goale, Unifarm a anunțat că nu poate returna împrumutul și a intrat în incapacitate de plată. Cu alte cuvinte, n-are bani să-și plătească datoriile, nu poate vinde nimic din casă, iar creditorii îi bat la ușă.

Sursele Recorder spun că una din variantele pe care le ia în calcul Ministerul Sănătății, în calitate de acționar unic al Unifarm, este declararea falimentului. „Asta-i cea mai ușoară variantă. Închizi Unifarm și faci o altă firmă în locul ei. Evident, asta înseamnă că banii care s-au scurs către firmele unor intermediari sunt puși în cârca noastră, a contribuabililor”, ne-a explicat un înalt funcționar din Ministerul Sănătății.

Gaura ar fi suportată de Ministerul de Finanțe, care a dat 1,15 miliarde de lei pentru achiziții de materiale scumpe și de proastă calitate. Mai departe, o parte din marfa aflată pe stoc ar putea fi vândută la prețul pieței, cu o pagubă semnificativă.

A două opțiune pe care Nelu Tătaru o are la îndemână e să arunce castana fierbinte în mâinile unui coleg de Guvern. Ministerul Finanțelor, condus în prezent de Florin Cîțu, ar trebui să fie de acord să nu mai primească banii împrumutați către Unifarm (1,15 miliarde de lei) cu tot cu dobânzi și penalități. În contul banilor, ministerul lui Cîțu ar deveni acționar al Companiei Naționale Unifarm. Cu alte cuvinte, gaura ar fi mutată din buzunarul Sănătății la Ministerul de Finanțe.

Orice decizie ar lua conducerea Ministerului Sănătății, paguba e a noastră, a tuturor. Sunt, însă, șanse minime ca cineva să fie tras la răspundere pentru asta.

Controalele pe care Inspecția Financiară și Curtea de Conturi le-au făcut la Unifarm arată că Adrian Ionel este vinovat de abuz în serviciu pentru felul în care a manageriat compania în perioada pandemiei. Numai că decretul privind instaurarea stării de urgență din perioada martie-mai a suspendat o parte din prevederile stipulate în Legea achizițiilor, iar asta îi lasă pe procurori în imposibilitatea de a-și fundamente acuzațiile.

„Adrian Ionel a încălcat toate regulile și acțiunile lui întrunesc toate condițiile pentru a fi acuzat de abuz în serviciu, dar nu poate fi luat pe sus pentru că legile pe care le-a încălcat nu se aplicau în perioada stării de urgență“, ne-a explicat o sursă din DNA.

Ionel are în acest moment un dosar penal, însă acesta vizează acuzații de șpagă pentru atribuirea unor contracte și nu felul în care a administrat Unifarm. Pentru acest dezastru pur și simplu nu poate fi tras la răspundere.

Compania Națională Unifarm a rămas în pragul falimentului, iar firmele cărora Adrian Ionel le-a împărțit contracte de sute de milioane au rămas cu banii. Așa cum ne spunea un angajat al companiei de stat, a fost „crima perfectă“.


Autor: Victor Ilie
Editori: Mihai Voinea, Cristian Delcea

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.