REPORTAJ VIDEO. Adio, pandemie! Bun venit, campanie electorală!

Ultimul week-end din iunie a pecetluit un deznodământ previzibil. După câteva săptămâni de tatonări și negocieri, românii s-au smuls cu furie și chiuituri din încorsetarea restricțiilor impuse de pandemie, plonjând cu orice risc către sezonul distracției.

Și în timp ce lumea bună s-a dezlănțuit prin stațiunile Mării Negre, prin parcuri de sector și pe stadioane comunale s-a dat startul bâlciurilor estivale finanțate cu bani publici și presărate cu mesaje electorale. Liviu Anuța, primarul comunei Voineasa (Olt), și Daniel Florea, primarul Sectorului 5 din București, sunt primii edili care au reînnodat tradiția unor astfel de spectacole, chemându-i pe cetățeni să se distreze, să uite de pandemie și să-și aducă aminte că peste trei luni vor avea loc alegeri.

Tocmiți cu bugete generoase, artiștii au revenit și ei în forță pe scene, ridicând ode pentru primari și scoțând de la naftalină melodii cu versuri personalizate.

La Ziua Comunei Voineasa, sătenii au fost cuminți: au purtat măștile măcar sub bărbie, s-au abținut de la hore și sârbe și au bătut din palme de câte ori li s-a cerut să-l aplaude pe primar.

La București, în schimb, oamenii adunați în Parcul Sebastian n-au putut fi ținuți în frâu nici măcar de intervențiile jandarmilor, care au amenințat în repetate rânduri, cu oprirea spectacolului. S-a dansat cu o dăruire totală, într-o atmosferă de sfârșit de lume și de pandemie. 100.000 de euro a costat toată distracția, bani plătiți cu generozitate de primarul Daniel Florea, din bugetul Sectorului 5.

Un material de: Andrei Udișteanu, David Muntean, Laurențiu Ungureanu, Cristian Delcea

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să