Vasile aleargă mai departe

Când avea doi ani, lui Vasile i s-a întâmplat un lucru de groază: a răsturnat o oală cu apă clocotită care s-a vărsat lângă el și l-a învăluit într-un abur fierbinte. Jumătate din chipul său a devenit roșu și a fost internat într-un spital din Suceava. Acolo a luat o bacterie și, din cauza infecției, contururile feței sale au început să se șteargă, ca într-un blestem.

Vasile vine dintr-un sat care se numește Marginea. Iar povestea e că el a plecat de la această margine de lume, cu toate cicatricile la vedere, și-a petrecut copilăria și adolescența prin spitale, în căutarea chipului său, dar a găsit și altceva: și-a întâlnit sensul vieții.

Vasile a înțeles că este chemat să fie medic, mai exact chirurg plastician. Nimeni nu știe mai bine decât el ce înseamnă durerea omenească, dar și puterea de a vindeca. Căci, vedeți dumneavoastră, mai are Vasile ceva care se vede și de pe lună: o inimă mare.

L-am cunoscut acum opt anotimpuri, pe când visa la Medicină, citea ca un apucat, asculta muzică rock și alerga zeci de kilometri prin pădurile din jurul satului său.

Nu se încheiaseră nici intervențiile pentru recâștigarea chipului: Vasile le înfrunta pe toate cu o voință de învingător. Și nu e adevărat că eroii nu cunosc deloc frica. Dar nu doar frica o cunosc ei, ci și curajul.

Și în această toamnă, eroul nostru a intrat la Facultatea de Medicină, la buget. Pe 1 decembrie 2019 a împlinit douăzeci de ani, cea mai frumoasă dintre vârstele omului. Și Vasile aleargă și mai departe înspre destinul său excepțional.

Aceasta este povestea lui:

Material realizat de David Muntean, Andrei Crăciun, Alina Păduraru și Cristian Delcea 


PS: Vasile Derevlean aleargă acum și pentru alții, copiii din MagiCAMP, care au nevoie de ajutor. Și el a trecut prin tabăra aceasta magică și a văzut cât de aproape e, uneori, cerul. Puteți să vă alăturați acestei curse pentru viață, aici.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.