Ziua în care președintele Iohannis anunța, la Cotroceni, intrarea României în stare de urgență era și ziua în care, scuturați de orice temeri, câțiva oameni influenți în stat începeau să aranjeze primele afaceri de pandemie. În spatele apelurilor publice la calm, s-au creat neîntârziat noi rețele de influență: firme fără pată veneau cu autorizații, oameni cu bani finanțau importuri dubioase, iar gradați numiți politic în companii strategice știau deja calea prin care statul să acopere rapid costurile la suprapreț.

Înaltul patronaj al epoleților e moștenirea lăsată României după pandemie. Iar cazurile Victor Pițurcă și Gabriel Țuțu, puse acum în prim-plan la știri, sunt doar un exemplu. Un stat în care nimeni nu știe câți foști ofițeri de informații ocupă încă funcții cu susținere politică, un stat în care un antrenor de fotbal își găsește intrare la Ministerul Apărării, printr-o armată de pioni, nu poate fi decât vulnerabil.

Dar, înainte de a exista rețineri răsunătoare, au existat câteva investigații de presă. Spre ce oameni politici duce această poveste, de ce e bănuit Victor Pițurcă și ce s-a întâmplat cu cei care au reclamat, încă din 2020, ilegalitățile anchetate azi explică jurnalista Ana Poenariu, autoarea primelor investigații Rise Project care au scos la lumină neregulile de la Romarm din starea de urgență.

FOTO: INQUAM PHOTO/ Octav Ganea


On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să