Roșia Montană și metoda „Accidentul“
Vremelnicul prim-ministru Tudose, după ce se pronunță ferm împotriva băncilor și a mileniului al III-lea, își ia libertatea de a trage cu pușca pentru a împrăștia alicele acestei scandaloase idei: retragerea dosarului Roșia Montană de la UNESCO! Ce are Tudose? A înnebunit?
Cunoscând tehnicile de guvernare prin rapt, primul gând e că aceasta e o fentă. Ipoteză: aceasta e metoda “Pomana Regelui Cioabă”, aceasta e “metoda Accidentul”, binecunoscute celor care trăiesc dincolo de lege. Cum funcționează: se creează o falsă problemă pentru a rezolva adevărata problemă a celui care o creează pe falsă.
– Alo, bună ziua, aveți o exploatare minieră în familie? E în mare necaz, sărăcuța. Haideți să ne întâlnim în Piața Victoriei, să vedem cum rezolvăm.
Între timp, atenție mare la buzunare și încuiați bine ușa când plecați de-acasă! De la bun început adevărata problemă a Puterii (PSD-ALDE), la care putem adăuga fără să greșim și Opoziția, care tace avantajos (cu excepția USR, partid care are alte mijloace – puerile – de autosabotare), este chestiunea Justiției scăpate de sub control politic. Aceasta este miza reală. Restul sunt perdele de fum.
E treabă veche, o făceau băieții cu alba-neagra, o făceau și panacotarii de pe Brăila în anii lipsă din biografia premierului Shar-Pei. Pentru o maradonă ca la carte, ca să pui mâna cum trebuie, ai nevoie de o diversiune, de un „săriți, fraților, că ne omoară!“
Se va ceda bineînțeles în cazul Roșia Montană, dar cu un preț. Prețul este puțină neatenție la Justiție. E o manevră atât de ieftină, încât nici nu e de mirare că e încercată pe poporul român, care toate le rabdă.
Desigur, există și varianta (plauzibilă și ea) ca Guvernul Tudose să simtă, pur și simplu, lipsa unor ample proteste de stradă. Întru aducere aminte:Roșia Montană a fost, înainte de #Colectiv, actul de dobândire a cetățeniei pentru o generație de români de vârste diferite care au înțeles ce este și ce poate face în rău statul român.
Lecția ar fi trebuit însușită: politician, de Roșia Montană nu te mai atingi decât dacă ai tentația demiterii! Iată că totuși…
Anul 2017 va rămâne în scurta istorie a viitorului drept timpul maturizării civice a românilor. Deocamdată, s-a rezistat, în Piața Victoriei, și în piețele orașelor mici și mijlocii, s-a rezistat cu furia celor care nu sunt reprezentați. Este aceasta haveliana putere a celor fără de putere? Putem consemna apariția Pieței Victoriilor?
Rezistența e o formă modernă de samizdat. Ea se afișează, ea nu se ascunde, ea e o ostentativă, ea își reclamă libertatea. Și așa, puterea de a nu ceda Puterii trece de la un om la următorul într-un contra-domino care crește nevăzut sub carnea moale a trupului nostru social, tradițional inert.
În piețele acestea se vorbește o limbă comună. Protestul e un prilej de a reabilita curajul, dar și limbajul. Protestul e o formă legitimă de avertisment, dar el nu poate înlocui o bună guvernare. Strict democratic, am rămas – după aproape treizeci de ani – tot la primele lecții. Capitolul: conștientizarea drepturilor și obligațiilor.
#rezist e un fenomen care nu va dispărea cu propagandă antisorosistă (atât de primitivă încât publicul cu măcar patru clase elementare absolvite nu o mai poate asimila). E exepresia unei îndelungi nemulțumiri cu privire la treburile publice și o încercare de recuperare a demnității.
Să aprinzi fitilul Roșia Montană arată o formă de dispreț, dar și de disperare care e, de fapt, o veste bună.
Clasa politică din România se va reforma, luând în considerare sutele de mii de oameni care au spus “nu”, sau va continua să defileze cu aceste cadre culese de pe la nunți de țară, sub ochiul mereu vigilent al Securității Statului. Nu mai există cale de mijloc.
Anul 2017 este o răscruce. Lupta guvernanților cu această parte a societății e de gherilă. Suntem, dacă nu ați remarcat, în plin război civil, doar că el se duce cu pomeni. Se împart cu dărnicie bani din viitor, pentru o anestezie totală. Și abia acum, după acest dulce cântec de leagăn, se va vedea cine are cu adevărat puterea.
Noi?
Ei?
