Sfârșitul lui Ciorbea: De la tânărul sărac și cinstit la avocatul infractorilor

• Victor Ciorbea a părăsit funcția de Avocat al Poporului, după cinci ani în care a fost mai mult avocatul propriilor privilegii și al unor interese de grup. Rămas fără susținere politică pentru ocuparea unui nou mandat, Ciorbea iese din scenă cu reputația distrusă, abandonat de partide și disprețuit de cetățeni.
• Și, totuși, traseul acestui personaj este o lecție asupra căreia merită să ne aplecăm mai ales acum, când societatea românească se află în căutarea unor politicieni în care să-și pună toată încrederea. Cândva, Victor Ciorbea a fost și el în această postură: o tânără speranță a politicii românești, un profesionist sărac și cinstit de la care am așteptat să schimbe România.

DE UNDE A APĂRUT CIORBEA?

Românii l-au văzut prima dată pe Victor Ciorbea la începutul anilor 1990, când a ieșit în față ca lider al sindicaliștilor, în Confederația Națională a Sindicatelor Libere –Frăția, apoi în Confederația Sindicatelor Democratice din România.

El a fost unul dintre marii sindicaliști români, alături de geamănul său de atunci Miron Mitrea. Era pe vremea când sindicatele încă aveau cu adevărat putere, prim-ministru era Nicolae Văcăroiu (1992-1996), iar sindicaliștii (îndeosebi Mitrea, ulterior pesedist de primă linie) dădeau toată ziua asigurări că nu intră în politică. Dar au intrat.

Pe 18 noiembrie 1993, Ciorbea își atinge apogeul ca sindicalist – e în fruntea unei mulțimi de aproximativ 100.000 de oameni, care îi arată “ultimul cartonaș galben” premierului Văcăroiu.

Ciorbea mergea la braț cu Mitrea. Muncitorii îl adulau. Reprezenta interesele celor mulți.
Avea 38 de ani și făcea, atunci, impresia unui tânăr om de drept neînduplecat, integru, cu școală la bază. Absolvise Facultatea de Drept din Cluj în 1979, ca șef de promoție pe țară, fusese judecător și procuror în comunism și făcuse și o carieră academică la Facultatea de Drept din București (pentru cine dorește, întregul CV al actualului Avocat al Poporului este aici).

Avea însă nevoie de o rampă de lansare. Așa s-a anturat Ciorbea cu PNȚCD (Partidul Național Creștin-Democrat), principala forță de opoziție din România acelor timpuri.
În noiembrie 1995 moare Corneliu Coposu. Seniorul era liderul țărăniștilor, iar moartea sa a stârnit o emoție populară fără precedent – se estimează că un milion de oameni au ieșit pe străzile Bucureștiului să-l conducă pe Coposu pe ultimul drum. Ciorbea era unul dintre tinerii pe care Seniorul îi susținuse.

Un an mai târziu, Convenția Democrată (în care PNȚCD era principala forță) a câștigat toate alegerile. Au triumfat și la locale, și la parlamentare, și au dat și noul președinte al țării: Emil Constantinescu.

1996 a fost anul de aur al lui Victor Ciorbea. A câștigat entuziasmant alegerile pentru București, propunând electoratului un contract pe două sute de zile. CDR își asuma că dacă nu respectă respectivul contract pleacă toți acasă. Nu l-au respectat. Dar nici n-au plecat acasă.

În ciuda valului de simpatie populară cu care au plecat la drum, țărăniștii (mai ales) au dezamăgit pe toate planurile, epoca 1996-2000 fiind privită astăzi ca una de mari sacrificii din partea poporului, căruia i se tot recomanda să strângă cureaua, în timp ce Victor Ciorbea îl asigura, periodic, că se vede luminița de la capătul tunelului.

AUSTERUL CIORBEA, ASEMUIT CU ROBESPIERRE

În iunie 1996, Victor Ciorbea l-a învins în alegerile pentru București pe Ilie Năstase, fostul jucător de tenis candidând din partea PDSR (numele de atunci al PSD-ului de astăzi).
Victoria lui Ciorbea era salutată în țară, cum și peste hotare. Iată ce scria agenția France Presse: „Juristul Victor Ciorbea, care a câștigat alegerile pentru postul de primar general al Bucureștiului, are imaginea unui om politic deopotrivă auster și redutabil, pe care adversarii săi, ca și prietenii, au comparat-o cu a lui Robespierre”.

Era auster, e adevărat, Ciorbea – stătea la bloc, într-un apartament de trei camere, cu familia, soția Lacrima și fiica lor. Mai aveau și o Dacie, la acea dată veche de douăzeci de ani.

Ciorbea a avut inițial o imagine bună până și în gura lui Vadim Tudor, care, după ce l-a cunoscut, a declarat că i s-a părut serios și cu bun-simț. Era primul primar țărănist al Bucureștiului în ultima jumătate de secol și, tot așa, primul provenit din Transilvania (Ciorbea se împopoțona peste tot ca moț, fapt care în ochii bucureștenilor trecea drept o calitate redutabilă – moț, deci, nu mitic).

„ALTUL MAI BUN N-AM AVUT…“

După victoria în alegeri a lui Emil Constantinescu și a Convenției Democrate, principalii candidați să preia funcția de prim-ministru erau Radu Vasile și Ulm Spineanu, țărăniști cu vechime.

Cu toate acestea, alesul (în unanimitate!) a fost Victor Ciorbea. Ion Diaconescu, lider de vârstă al țărăniștilor, care avea să devină președintele Camerei Deputaților, a făcut, în discuții informale cu presa, superbul rezumat: măi, taică, altul mai bun n-am găsit.

Public s-au rostit aceste cuvinte: altul mai bun n-avem!

Vorbind, Victor Ciorbea nu gafa des, dar gafa frumos declarând: Eu nu am timp să gândesc.

CURIOSUL CAZ AL TELEVIZORULUI FAMILIEI CIORBEA

Convenția, și implicit Ciorbea, avea de partea sa gazete precum Evenimentul zilei, România liberă, Cotidianul și televiziuni ca Pro TV. Social-democrații lui Iliescu rămăseseră cu ziarul Adevărul și, tradițional, Televiziunea Publică.

Când Ciorbea a fost numit premier, reporterii de la Adevărul au mers în județul Alba, acasă la părinții săi (Eugenia și Vasile Ciorbea – Victor seamănă cu tatăl) și au constatat că aceștia nu mai au televizor să-și vadă feciorul.

Gazetarii de la Adevărul informau că părinții lui Ciorbea domiciliază în satul Ciorbești, comuna Ponor (administrativ, satul Ciorbești nu mai există astăzi). Pe mama premierului au prins-o când venea de la vaci. Femeia le-a povestit cum și Victoraș mergea cu vacile până târziu, când s-o dus la școală la Cluj, rezumând: Victoraș a fost un copil tare cuminte, dar cam slăbuț.

Cuvintele de despărțire ale mamei lui Victor Ciorbea – sună citite după mai bine de douăzeci de ani – ca o premoniție: Ne bucurăm, într-un fel îi bine, dar într-un fel îi rău, că acolo, ce are de făcut îi foarte greu. N-aș vrea ca Victor, care n-a dezamăgit niciodată pe nimeni…, toată lumea care a zis de bine de el să se întoarcă împotriva lui.

A doua zi, Evenimentul zilei deschidea ziarul anunțând că, luând act de situația financiară precară din familia premierului, Ion Cristoiu personal le trimite părinților lui Victor Ciorbea un televizor color.

O CAPTATIO BENEVOLENTIAE ȘI UȘA BIROULUI, MEREU DESCHISĂ

Numirea lui Victor Ciorbea ca prim-ministru n-a fost văzută cu ochi buni de către membri mai vechi ai PNȚCD. Mai mult, Ciorbea nici nu și-a dat de-a dreptul demisia din funcția de primar al Bucureștiului, tărăgănând-o, dându-le ocazia adversarilor să-i reproșeze că nu e nici primar, nici premier.

Ciorbea și-a început mandatul de la Guvern anunțând presa că vrea să-i facă, din capul locului, o captatio benevolentiae (așa se vorbea atunci, cu expresii clasice din latină), cetățenilor le promite că ușa biroului său o să fie mereu deschisă și îi soma pe membrii guvernului să iasă din orice afaceri s-ar afla.

Numai că acest Ciorbea, aplaudat în țară și străinătate, a dezamăgit rapid pe toată lumea. Coaliția de guvernare n-a funcționat, încă de la nașterea Guvernului, partidul lui Roman a insistat pentru Adrian Severin la Externe, un nume deja compromis.

De altfel, social-democrații lui Roman au fost cei care au dus și la debarcarea lui Ciorbea, mai exact Traian Băsescu, ministrul Transporturilor. În decembrie 1997, acesta a dat un interviu în cotidianul Evenimentul zilei, criticând deschis Guvernul și pe prim-ministru. Premierul s-a supărat, Băsescu și-a dat demisia, s-a intrat într-o criză politică gravă, care s-a soldat în martie 1998 cu demisia lui Ciorbea.

A plecat îmbufnat de la Palatul Victoria, declarând că nu are ce sfaturi să îi dea următorului premier, dacă el a fost așa dezastruos. Și a fost. Anul 1997 – singurul în care a apucat Ciorbea să fie premier cap-coadă – rămâne un reper negativ în istoria României recente. Ultimele cuvinte ale lui Ciorbea după ce și-a anunțat demisia au fost: Voi găsi ceva ca să supraviețuiesc.

DATORII ȘI COMPROMISURI

După 1998, Ciorbea a lăsat-o mai moale cu politica, văzându-și de avocatură braț la braț cu soția: au înființat societatea „Ciorbea Victor și Ciorbea Lacrima”. La mijlocul anilor 2000 a fost, pentru câțiva ani, președintele PNȚCD, însă partidul n-a mai contat pe scena politică și n-a mai trecut niciodată pragul electoral după 2000.

În 2012, Ciorbea a revenit în politica de vârf și s-a înscris pe lista traseiștilor politici, mutându-se la liberali. A fost ales senator de București pe listele USL (în care liberalii se aliaseră cu PSD).

Din declarațiile sale de avere reieșea că Victor Ciorbea a avut la un moment dat peste un milion și cinci sute de mii de euro datorii la bănci (bani investiți mai ales în vila din Floreasca).

Departe era de-acum apartamentul de bloc, uitată era Dacia veche de 22 de ani.
Nu știm dacă aceste datorii au fost motorul compromisurilor care aveau să urmeze, dar cert este că Ciorbea le-a făcut. În aprilie 2014 a fost propus de PNL pentru funcția de avocat al poporului, însă la votul din plen liberalii s-au răzgândit și au părăsit sala. A fost votat masiv de parlamentarii PSD, bucurându-se de susținerea lui Victor Ponta, și a ocupat funcția. A fost contestat de societatea civilă încă din prima zi. Institutul de Politici Publice a acuzat că, prin numirea lui Ciorbea, funcția de Avocat al Poporului este politizată: „Numirea în această funcţie a unei persoane cunoscută pentru poziţiile partizane virulente, fost preşedinte de partid, prim ministru politic şi, până recent, senator PNL, reprezintă o ignorare brutală a acestei condiţii minimale pentru funcţionarea eficientă a instituţiei”.

Ceea ce a urmat avea să confirme aceste îngrijorări. În ianuarie 2017, după ce PSD a câștigat alegerile parlamentare iar Liviu Dragnea a fost împiedicat să revendice funcția de prim-ministru din cauza condamnării penale pe care o avea, Ciorbea a încercat să-i sară în ajutor. Avocatul Poporului a atacat la Curtea Constituțională o lege care data din 2001 și care împiedică condamnații penal să facă parte din Guvern. În Piața Universității s-a organizat un protest prin care s-a cerut demisia lui Ciorbea.

Ciorbea a mers înainte, la fel și Guvernarea PSD, care, la sfârșitul lui ianuarie, a adoptat OUG 13. Sute de mii de români au ieșit în stradă, iar societatea civilă a cerut ca Avocatul Poporului să intervină. Ciorbea a rămas la fel de impasibil, iar acest scenariu s-a repetat de mai multe ori în perioada agitată care avea să urmeze. În octombrie 2018, când Opoziția și oamenii din stradă i-au cerut să sesizeze CCR privind Ordonanța de Urgență emisă de Guvern pe legile justiției, Victor Ciorbea a plecat în concediu. Tot în aceeași perioadă, Senatul aproba un proiect de lege care îi permitea Avocatului Poporului să cumuleze indemnizația cu pensia specială. Veniturile lui Victor Ciorbea ajungeau la 36.000 de lei lunar.

La două zile după alegerile europarlamentare din primăvara acestui an și la o zi după ce Liviu Dragnea ajungea în închisoare, Victor Ciorbea se dădea din nou cu poporul și anunța că se sesizează din oficiu cu privire la situația votului din Diaspora. Reputația sa era, însă, compromisă în mod iremediabil.

Ieri, Ciorbea a aflat că nu mai are susținere politică pentru ocuparea unui nou mandat de Avocat al Poporului. Spre seară, a anunțat că pleacă din funcție, în condițiile în care mandatul său expirase încă din luna mai. Poporul rămâne cu o mare deziluzie, iar Victor Ciorbea rămâne cu o pensie specială care-i asigură o bătrânețe liniștită.