Țara care-și calcă oamenii în picioare

Am fost în Piața Victoriei pe toată durata protestului de ieri și am văzut ceva mai șocant decât lacrimogenele jandarmilor și descinderea violentă a huliganilor din galerii: am văzut furia cetățeanului de rând, căruia i-a ajuns cuțitul la os de atâta frustrare și nu mai vrea să plece din piață nici atunci când e alungat cu gaze și tunuri de apă. Spre miezul nopții, când Piața Victoriei arăta ca un câmp de război, iar jandarmii i-au izolat pe membrii galeriilor în zona bulevardelor Titulescu și Mihalache, protestatarii pașnici au rămas lângă Muzeul Antipa și spre Piața Română, cerând un singur lucru: vrem să rămânem în fața Guvernului și să protestăm. În semn de răspuns, jandarmii au intrat cu scuturile în ei și i-au lovit cu picioarele.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să