Tentația extremismului crește în Europa. Cu fiecare scrutin ca cel din Franța sau din Ungaria e tot mai vizibil că partidele naționaliste capitalizează rapid frustrările și sapă constant la temelia liberalismului democratic desenat în decenii în Uniunea Europeană. Or, democrații încă fragile, ca România, au găsit în Occident o ancoră. În lipsa ei, viitorul ar fi tot mai neclar.

În România, cei care privesc cu nostalgie în trecut și cu speranță spre partidele extremiste nu sunt musai dintre perdanții tranziției. Sunt tineri care au trecut granița încă din adolescență, dar nu ca să învețe în Vest, ci ca să muncească acolo. Sunt oameni furioși și confuzi, gata să se agațe de un lider cu discurs inflamat doar pentru că înțelege cum să le vorbească.

Cum se conturează până acum acest portret al votantului român cu înclinații extremiste, ce impact are păstrarea insulelor de sărăcie în societate, din interes politic, dar și cum se pot reinventa democrațiile explică Dumitru Borțun, doctor în filosofie și profesor universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti.

Câteva idei din acest episod:

Exploatarea sărăciei. „Sărăcia e o temă fundamentală pe care am expediat-o. De când a început să ne fie rușine să fim de stânga, ne temem să nu fim considerați de stânga dacă punem problema sărăciei, am ajuns să nu o mai discutăm, parcă n-o mai vedem. Sărăcia ne va izbi în ochi și ne va exploda în față. Mă uitam și la ultimele măsuri ale Guvernului, aceste paleative penibile, niște măsuri care nu rezolvă nimic, de fapt. Sărăcia rămâne, se numește sărăcie structurală. Și știți de ce rămâne? Pentru că servește oamenilor politici – e un rezervor politic pentru promisiuni.”

Testul democrației. „Când partidele tradiționale, democratice, nu sunt în stare să rezolve problemele toate astea se sparg în capul democrației. Sunt partide corupte care permite nepotismul și promovarea unor oameni care n-au nicio treabă cu meritul personal și care-și dovedesc incapacitatea de a rezolva problemele reale, cum ar fi problema sărăciei. Și atunci ce crede omul: «Asta-i democrația? M-a lăsat fără pensie? Fără bani de medicamente? Muncesc pentru străini?» Și așa se ajunge la partide de extremă dreapta care sunt de fapt partide dictatoriale sau totalitare.”

O nouă realitate. „Civilizația industrială e pe ducă și e înlocuită de civilizația informațională: de alt aranjament industrial, de alt obiect al muncii – informația –, de alt peisaj. E o schimbare extraordinară. Capitalismul și socialismul reprezentau un tip de civilizație – civilizația industrială; totul trebuie reinventat. Extremiștii sunt produsul acestei rupturi între lumea civilizației industriale și lumea civilizației post-industriale.”

FOTO: Alexandru Dobre / Mediafax Foto


On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să