Un partid anti-sistem ridicat din activism civic intră, în 2016, în Parlament. Protestează când în stradă, când de la tribuna oficială, dă speranță unei generații pentru care mai vechea politică se epuizase, crește, adună voci credibile, dar odată ajuns la putere se fisurează tot mai mult, în ciuda discursului public de fuziune și unitate. Un partid care pierde, în doi ani, peste 1 milion de voturi, iar în sondaje continuă să scadă.

Așa s-ar scrie fragmentar istoria USR văzută din afară. Un ochi aruncat în interior, însă, poate da aceleiași povești alte contururi.

Radiografia declinului USR, în care demisia lui Dacian Cioloș e doar un punct vizibil, vine de la Valeriu Nicolae – activist civic pentru drepturile omului, consultant în comunicare, fost secretar de stat în Guvernul Cioloș și rămas, după renunțarea la politica de partid, simpatizant declarat al USR.

Câteva idei din acest episod:

USR în România reală. „În rural, USR-ul e dincolo de catastrofal. Zdrobitoarea majoritate a liderilor USR sunt oameni foarte inteligenți care au fost tot timpul în clasa de mijloc sau de sus și nu sunt deloc confortabili în zone sărace. Ei sunt confortabili la birourile lor, în Parlament, în țoale de firmă și cam atât. După ce am plecat din PLUS, mi-au zis «Hai, ajută-ne cu campania din Ferentari!» Ok. Și vin oameni în tricouri «Fără hoție». Să merg în ghetou, unde 70% dintre adulți au fost în pușcărie, cu oameni îmbrăcați în tricouri «Fără hoție». Am zis: «Sunteți sănătoși la cap?»…”

Găștile și puterea. „La guvernare, USR-iștii au fost scoși vinovați pentru tot. Și n-au știut să răspundă. De ce? Pentru că ei erau în tabere – tabăra Voiculescu, tabăra Ghinea, tabăra Cioloș, tabăra Coliban… (…) Logica asta de competiție continuă i-a dus în gaura în care sunt.”

Oameni noi. „Problema partidului nu e să-și mențină grupul ăla de oameni pe care deja îi are. Problema e că ei nu mai sunt atractivi pentru oameni mai buni ca ei, care să le mai aducă public, care să inspire pe cineva. (…). Angela Cristea, fosta ambasadoare a Uniunii Europene la București, un comunicator foarte bun și director de comunicare la Comisia Europeană, a vrut să intre în USR. A așteptat vreo două luni până să primească aprobare. Și după aia au mai trecut luni și nimeni nu îi cerea niciun fel de ajutor.”

Transparență și nu prea. „Ca parlamentar, poți să iei 14.010 lei lunar, pe semnătură, pentru hârtii, benzină, tonnere la cabinet. E foarte, foarte urât că parlamentarii noștri, oameni care ar trebui să fie atenți cu banul public, iau aproape toți, la blană, banii ăia. Drulă a fost ministru, da? A avut un cabinet ministerial foarte mare. În același timp, Drulă care-i milionar și care era ministru cu un salariu foarte bun și cu un buget foarte bun pentru cabinetul ministerial a încasat, în medie, 12.000 de lei lunar de la Parlament, pe semnătură. Nu zici tu că trebuie să cheltuim banul public cu temperare? În plus, el are colegi care nu accesează banii ăia sau care explică foarte detaliat cum cheltuiesc fiecare ban. E o îngrămădeală grozavă la banii care nu trebuie justificați.”

FOTO: MEDIAFAX FOTO / Andreea Alexandru


On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder și susținut de Banca Transilvania. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să