DOCUMENTAR RECORDER. Viața secretă a țărăncilor noastre

Ce înseamnă să fii femeie tânără și să locuiești într-un sat din România, la zeci de kilometri de cel mai apropiat spital, să crești într-un mediu în care vizita la medic e văzută ca un lux, să nu-ți cunoști corpul și să rămâi însărcinată. Să ajungi pentru prima data în fața unui ginecolog, cu teamă și rușine, și să pleci de acolo umilită după un consult și mai multe cuvinte arogante. Să te gândești la avort, dar să fie prea târziu. Să nu ai bani să schimbi doctorii după preferințe, să renunți la drumurile la oraș, să naști acasă, în căruță sau pe prispă, ca acum 100 de ani.

Cu sprijinul World Vision România, reporterii Recorder au ieșit din oraș, în căutarea chipului real al țărăncii românce. Țăranca româncă nu mai seamănă cu femeia demnă și sănătoasă din picturile lui Rosenthal sau Tattarescu. Țăranca româncă e făptura chinuită de politicile propriului stat, de mediul în care trăiește, de tradiții și de familie. Țăranca româncă are nevoie de ajutor.

• România este pe primul loc în Uniunea Europeană la procentul de sarcini și avorturi în rândul mamelor minore.
• Una din zece mame românce are sub 18 ani.
• Una din cinci mame naște fără să fi făcut vreun control de specialitate în timpul sarcinii.
• 11 mame mor la fiecare 100.000 de nașteri.
• Șapte copii din 1.000 mor înainte să împlinească un an.

La rădăcina tuturor acestor cifre stă sărăcia. 42% din populația României trăiește la limita sărăciei și prezintă risc de excluziune socială. Asta se traduce prin lipsa de educație, segregare și boală. În tot acest timp, statul român rămâne inert în fața uneia dintre cele mai grave probleme sociale ale ultimului deceniu: exodul medicilor. Unu din patru medici a părăsit țara după aderarea la UE, în 2007. România are, azi, 2,4 medici la 1.000 de locuitori, mult sub media Uniunii Europene. În plus, deși avem mari probleme în ceea ce privește sarcinile nedorite, țara noastră nu are o strategie națională pentru sănătatea reproducerii, iar consecințele se văd în numărul adolescentelor care rămân însărcinate și în numărul mare de avorturi.

Pentru că ne-am dorit să înțelegem aceste fenomene dincolo de cifrele din statistici, am ieșit de pe internet și am decis să mergem în satele unde, în fiecare lună, adolescentele devin mame și unde femeile văd prima oară un doctor atunci când nasc. În sate risipite și izolate, unde se poate ajunge doar pe jos, am găsit mame care născuseră câte șase copii fără nicio supraveghere, acasă, în timp ce restul membrilor familiei dormeau. Am vorbit și cu cele care nu știu ce este un control ginecologic, deși au deja copii majori.

Am înțeles cum e posibil ca mii de copii să vină pe lume fără să fie doriți, în lipsa oricăror metode de contracepție, deși statul român se angajase să le ofere gratuit. Pentru că nu își cunosc propriul corp, nu își permit să cumpere contraceptive și nu știu ce este planificarea familială, femeile rămân însărcinate și nasc copii nedoriți.

E greu să fii femeie însărcinată în România rurală, unde un drum cu microbuzul la oraș este un lux, iar un control ginecologic – un coșmar. „Ginecologii le vorbesc urât, le spun că sunt nespălate, că sunt de la țară, că atunci când au conceput copilul le-a plăcut, iar acum vin la ei să le ajute să nască“, ne povestește una dintre asistentele comunitare din județul Vaslui.

Totul pare a fi împotriva țărăncilor noastre, iar trauma nașterii se prelungește în timp într-o depresie generală: mame nefericite înseamnă copilării nefericite. Priviți aceste imagini și veți înțelege:

Acest material a fost realizat cu sprijinul World Vision România.

World Vision România, în parteneriat cu MSD România, a demarat, în 2015, programul „Mame pentru viață, viață pentru mame” ca parte a inițiativei internaționale MSD for Mothers. Proiectul a vizat 30 de comunități rurale din trei județe: Dolj, Vaslui și Vâlcea. În județul Dolj, rata mortalității materne este de patru ori mai mare decât rata națională, în timp ce în Vâlcea și Vaslui rata mortalității materne este de două ori mai mare decât rata națională. Mai mulți educatori comunitari au susținut sesiuni de informare pentru 15.000 de femei din aceste comunități.