VIDEO. Ambulanțierii pe timp de pandemie. Ce înseamnă o intervenție la un caz Covid 19

Meseria lor s-a schimbat peste noapte, așa cum s-a schimbat tot mecanismul complicat al salvării de vieți omenești. Pleacă la caz, se întorc, schimbă costumele, dezinfectează tot ce au atins, nebulizează mașina, pleacă la un nou caz. Asta înseamnă că au nevoie de mai mult timp. Numai că telefoanele dispeceratului sună acum de două ori mai des decât înainte.

În București și Ilfov sunt aproape 30.000 de cazuri active de coronavirus. 30.000 de oameni stau cu spaima că în orice moment situația lor s-ar putea agrava. „Dacă vă simțiți rău, sunați la ambulanță“, spun recomandările celulelor de criză din Guvern și din propriile noastre familii. Da, numai că ambulanța are tot 62 de mașini funcționale, la fel ca înainte de criză. Și pe lângă cei confirmați și puși în gardă de virus, mai sunt alte zeci de mii care au nevoie de ajutor: copii care cad pe scări, bătrâni cărora le stă inima, tineri care muncesc mai mult.

Meseria de ambulanțier s-a schimbat peste noapte, dar țara a rămas la fel, cu toate bolile ei mai mici sau mai mari. Cum ar fi acest interfon care nu funcționează, iar bolnavul de Covid întreabă la telefon „cobor eu la scară să vă aștept?“. Sau cum ar fi mașinile din trafic care se grăbesc și ele către urgențele lor.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să