VIDEO „Când două sărăcii vor să se unească…“. Ce mai cred moldovenii și românii despre unire

Am participat la toate manifestațiile dedicate Centenarului unirii cu Basarabia, în acest sfârșit de martie, la Chișinău și București. Am văzut ce ne unește, dar mai ales ce ne desparte.

Ne unesc politicienii slabi, corupți, somnoroși, agramați, patetici la comandă. Și tot ei ne despart, căci, vrem nu vrem, unirea se face cu politicieni. Pe-ai lor îi numesc păpușari și lista începe cu Plahotniuc, oligarhul, și cu Dodon, președintele. Pe-ai noștri îi numim pușcăriabili și-i știți.

Ne mai unește istoria comună și tot ea ne dezbină. Ne întoarcem cu mândrie la acel 1918, dar după o jumătate de secol de îndoctrinare comunistă, am întâlnit moldoveni care încă îi mai disprețuiesc pe români, numindu-i, după manualul sovietic, „porcoși“, „egoiști“ și „răi“.

Ne unește atmosfera de țară în părăsire. Ca și la noi, din Moldova s-a plecat masiv spre Occident. Și au plecat oamenii care munceau, de la cameriste, la medici și IT-iști. Am putea face unirea cu niște țări tot mai pustii, peste care să răsară mândrul soare/ într-o zi de sărbătoare.

Ne unește, de fapt, sărăcia. Sărăciile. Cele două sărăcii despre care vorbește un moldovean în reportajul de mai jos. România e printre săracele Uniunii Europene, Moldova lărgește cercul: e la capătul cel rău al clasamentului european privind nivelul de trai. Iar oamenii ținuți în sărăcie renunță la aspirații. Și, prima dată, la aspirațiile naționale. Nu e nevoie să protestați! Ieșiți din marile orașe, mergeți spre Moldova și priviți la drumul plin de gropi care leagă cele două țări și la chipurile oamenilor de prin sate.

NOTĂ: Am filmat reportajul de mai jos pe parcursul mai multor zile, convinși că misiunea Recorder nu este aceea de a stârni pioșenia patetică din jurul lungului nostru Centenar. 100 de ani? Trăiască și-nflorească! Dar, hai să vedem unde suntem azi, pe ce muzică petrecem și cum ne trezim dimineața, după o noapte de-nvârtit hora frăției.

Material realizat de: Laurențiu Ungureanu, Sorina Ionașc, David Muntean, Andrei Udișteanu și Cristian Delcea.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să