VIDEO. Cetățeanul care a pierdut deja alegerile

• Mama unui copil cu dizabilități a strâns peste 100.000 de semnături pentru a putea candida, ca independent, la alegerile europarlamentare. Fără un aparat de partid în spate, ci doar cu dorința de a-i reprezenta la Bruxelles pe cei mai vulnerabili dintre români. A aflat însă repede că, în România, bunele intenții nu sunt de ajuns pentru a-ți fi respectat dreptul de a fi ales, prevăzut în Constituție.

Pe 28 martie, dimineața, Mădălina Turza – directorul unui ONG pentru persoane cu dizabilități și mama unei fetițe cu sindrom Down – intra deja în cea de-a doua zi de nesomn. Urma să depună la Biroul Electoral Central (BEC) semnăturile pe care le adunase pentru a candida la europarlamentare. „Au fost două zile nebune, în care am numărat, am opisat, am făcut toate formalitățile. Dacă nu ai un partid în spate, e foarte greu să organizezi o candidatură independentă”, povestește Mădălina Turza. În ziua cea din urmă s-a dus la BEC cu semnăturile așezate în sacoșe de rafie. Mai înainte, partidele defilaseră cu semnăturile rânduite perfect în cutii branduite.

În România, legea spune că, pentru a putea să se înscrie pe listele electorale, un candidat independent trebuie să adune minimum 100.000 de semnături, pe hârtie. Un partid politic trebuie să strângă 200.000 de semnături. Un fleac pentru un aparat bine „uns”, cu mii sau sute de mii de membri în toată țara. „Ca independent e aproape imposibil să strângi atâtea semnături de unul singur. Și atunci te întrebi unde e dreptatea în treaba asta?”.

Și totuși, pe 28 martie, înainte să depună la BEC candidatura, Mădălina Turza a crezut că asistă la un miracol. „Avem biroul la parter. Veneau oamenii inclusiv la geam să ne dea liste cu semnături. M-a făcut să cred că avem, totuși, o șansă”.

A reușit să adune, cu sprijinul unei rețele de părinți care au copii cu dizabilități, 100.844 de semnături din toată țara. La BEC, însă, totul s-a năruit în mai puțin de o oră.

Candidatura i-a fost respinsă în urma invalidării câtorva liste, din cauza cărora a „căzut” sub pragul minim de 100.000 de semnături. Autoritățile au invocat tehnicalități, deși semnăturile, în sine, erau reale și reprezentau, fiecare în parte, voința unor cetățeni care au crezut că Mădălina Turza poate să-i reprezinte în Parlamentul European.

Cu ce a rămas după toată această experiență? Cu convingerea că oamenii încep să se trezească și să se solidarizeze pentru a-și apăra interesele. Dar și cu sentimentul că statul român lucrează adesea împotriva propriilor cetățeni, impunând reguli absurde care îi favorizează pe cei puternici și îi împiedică pe oamenii simpli să spargă monopolul partidelor politice și să ajungă pe listele electorale.