VIDEO Copiii noilor uzine

În lipsa unor strategii naționale, schimbul de generații din industria românească se face anevoios. Majoritatea salariaților din sectorul de producție se apropie de pensie, iar firmele au pornit într-o goană disperată după forță de muncă tânără. Cu stigmatul școlilor profesionale în ghiozdan și cu teama de rigoarea corporatistă, mii de adolescenți de 15-16 ani – cu precădere din mediul rural – pășesc pe porțile noilor uzine ale țării, conștienți că aceasta ar putea fi singura lor șansă la o viață decentă.

Învățământul dual încearcă să aducă la normalitate dinamica meseriilor din România și să schimbe modul în care sunt privite școlile profesionale de către părinți și elevi. Prin bursele de cel puțin 400 de lei, mii de adolescenți au posibilitatea să-și continue studiile după terminarea gimnaziului. Banii le sunt utili pentru navetă și pentru alte cheltuieli de zi cu zi. Părinții sunt, astfel, derogați de această grijă (una importantă în mediul rural), iar copiii fără chemare pentru educația teoretică, simt că își găsesc drumul.

Am fost la Timișoara – care, alături de Brașov, este printre primele orașe care au organizat clase de învățământ dual din România – pentru a vedea cum funcționează acest angrenaj în care sunt implicați elevi, părinți, profesori, companii și, nu în ultimul rând, statul român.

2.500 de elevi s-au înscris anul acesta în învățământul dual

În 2011, un grup de oamenii de afaceri germani i-au cerut fostului ministru al Educației, Daniel Funeriu, cu ocazia unei întâlniri care a avut loc la Timișoara, să ia măsuri pentru implementarea în România a învățământului profesional dual, un sistem care se bucura de succes în Germania.

Modelul german de învățământ profesional dual presupune un parteneriat între firme, școală și elevi, prin părinții lor. Astfel, în funcție de nevoi, companiile solicită formarea unor clase de elevi pentru o anumită specializare, oferind la schimb posibilități de practică în fabrici, dar și o bursă de cel puțin 200 de lei lunar, pe lângă bursa de 200 de lei oferită de stat. Elevii serioși au, la finalul celor trei ani de pregătire, locul de muncă asigurat în meseria pe care au învățat-o. Principala condiție este, însă, seriozitatea, contractul dintre părinți, școală și companii având o clauză care prevede un anumit număr de absențe admise.

În 2012, la câteva luni după presiunile oamenilor de afaceri germani, era creat pentru prima dată cadrul legal pentru învățământul profesional dual în România. Până în prezent, legislația s-a modificat de mai multe ori, dar sistemul a început să dea roade. În acest an școlar, 2.500 de elevi s-au înscris în programul profesional dual. Pe parcursul celor 3 ani de învățământ, elevii se specializează la școală și în cadrul companiilor după următorul program:

• în clasa a IX-a: 20% pregătire în companie și 80% în școală
• în clasa a X-a: 60 % pregătire în companie și 40% în școală
• în clasa a XI-a: 70% pregătire în companie și 30% în școală

„Zău că nu știu ce sărbătoresc”

La început, firmele implicate în acest program au avut de înfruntat mentalitatea păguboasă a părinților și a elevilor, pentru care școala profesională era sinonimă cu eșecul. Președintele Clubului Economic German din Banat, Peter Hochmuth, declara în luna iunie a anului 2017, cu ocazia unei conferințe dedicate învățământului dual, că tinerilor nu ar trebui să le fie rușine că fac o școală profesională. Dimpotrivă, ar trebui să fie mândri că învață o meserie. „Pentru mine este un șoc să văd an de an elevi care părăsesc liceul sărbătorind acest eveniment printr-un bal de absolvire. Zău că nu știu ce sărbătoresc! 50 la sută merg la facultăți, dar 50 la sută nu se aleg cu nimic. Atât timp cât dintr-o generație avem 50 la sută care merg fără nicio pregătire în viața profesională, înseamnă că avem multe de făcut! Firmele noastre, aici în vestul țării, au nevoie disperată de forță de muncă calificată”, spunea Peter Hochmuth.

Visul micului electromecanic

Bursa lunară, o masă caldă în fiecare zi, oportunitatea învățării unei meserii și promisiunea unui loc de muncă sigur l-au făcut pe Daniel (17 ani), din comuna Giarmata, să aleagă o școală profesională în care învață meseria de electromecanic. „La început mama mi-a spus că trebuie să fac un liceu. Eu i-am răspuns că mai bine învăț o meserie și, până la urmă, a fost de acord cu mine”, povestește băiatul. Este elev în clasa a X-a la Colegiul Tehnic „Regele Ferdinand I” din Timișoara și face practica la compania Continental Automotive.

A fost stigmatizat de prieteni pentru alegerea făcută: „Când au aflat că m-am dus la școala profesională mulți mi-au spus: «nu-ți place școala…». Dar n-au dreptate. Pot să merg mai departe cu un seral, să dau BAC-ul ca toţi ceilalţi, dar eu am o meserie asigurată şi asta e cel mai important. Voi nu o să aveţi”.

În prima zi de practică la Continental, Daniel a fost instruit în protecția muncii, iar de a doua zi a intrat în pâine. A început cu folosirea bomfaierului, iar cu timpul a trecut la folosirea frezei. A primit din partea firmei o trusă de scule, iar oamenii din fabrică îl strigă acum „colegu’”, deși Daniel e mai mic decât copiii lor. Adolescentul s-a obișnuit cu uzina: „Îmi place să lucrez la strung sau la freze. Vin domnii ingineri, îmi dau un desen şi îmi spun: «trebuie să faci asta în atâta timp». La practică lucrăm cot la cot cu oamenii care ne învaţă“

Viitorul învățământului: va fi profesionala mai căutată decât liceul?

Treptat, percepția despre învățământul profesional se schimbă. Daniel mărturisește că știe cazuri de elevi care au fost atât de atrași de beneficiile școlii profesionale duale încât după un an de liceu au renunțat la școală și s-au înscris la profesională. Este mirajul bursei de 400 de lei și al unu viitor mai sigur.

Luminița Filip, directoarea Colegiului „Regele Ferdinand I” din Timișoara, spune că în anul școlar 2017 – 2018 au fost cereri, din partea firmelor, pentru înființarea a două clase de școală profesională. Pentru anul școlar 2018 – 2019 sunt cereri pentru patru clase de a IX-a. Previziunile sunt optimiste, mai ales că încet–încet a dispărut și rușinea de a te înscrie la o școală profesională. „În momentul de faţă avem şapte clase de învăţământ profesional și un număr total de 180 de elevi, ceea ce nu se întâmplă la clasele de liceu, unde avem 160 de elevi“, spune Luminița Filip.

Darius are 17 ani și este în elev în clasa a XI-a la același Colegiu Tehnic „Regele Ferdinand”, din Timișoara. Băiatul este din Recaș, iar bursa de 400 de lei îi permite să facă naveta (80 de kilometri în fiecare zi). Pentru mulți elevi din comunele aflate în jurul marilor orașe, bursa a însemnat posibilitatea continuării studiilor. La fel ca Daniel, Darius a fost sfătuit să urmeze cursurile unui liceu. A ales, însă, profesionala și nu regretă: „Condiţiile de muncă sunt OK. Job-ul este pe termen lung pentru că majoritatea firmelor au roboţi industriali care lucrează singuri şi trebuie doar reparaţi. Aș vrea să ajung electrician și poate reușesc să îmi fac o firmă”, ne-a spus Darius, din fața unei mese de lucru.

Absențele costă

Pentru mulți dintre copiii care aleg învățământul profesional dual, cei 400 de lei primiți ca bursă din partea statului și a companiei în care fac practică sunt foarte importanți. Banii îi educă în spiritul seriozității: „Trebuie să avem cel puţin media şapte la partea teoretică. Dacă chiulim şi avem absenţe ne taie bursa. Dacă facem 10 absenţe pe lună, ne taie bursa pe o lună. La 20 de absenţe… s-a dus bursa pe trei luni. La 40 de absențe îţi taie bursa pe tot anul”, ne-au explicat elevii de la „Ferdinand”.

Cu școala profesională aproape finalizată, David, un alt elev de la „Regele Ferdinand”, se pregătește să intre pe piața muncii. A aflat că după terminarea școlii profesionale se poate angaja ca electromecanic cu un salariu de încadrare de peste 2.500 de lei lunar, ceea ce „e un salariu bun, decent deocamdată, pentru vârsta de 17 ani”.

[perfectpullquote align=”full” cite=”David Ecume, elev la Colegiul Tehnic „Regele Ferdinand” din Timișoara” link=”” color=”” class=”” size=””]Şcoala profesională nu este pentru proşti, cum zic mulţi. Este pentru cei care vor să facă ceva cu viaţa lor. După aceea, poţi să mergi mai departe cu un liceu şi o facultate, nu te împiedică nimeni.[/perfectpullquote]

„Ooo, ești la profesională”

Pe Sergiu (17 ani), Sebastian (15 ani) și Rafael (16 ani) i-am găsit într-o hală de producție a companiei Continental Automotive, care produce echipamente electronice pentru automobile. Îi deosebești de ceilalți muncitori din fabrică doar pentru că pe halatele lor scrie „Practică”. Veniți din comunele timișene Pișchia și Variaș și ajunși în contact cu corporatiștii de la Continental, celor doi puștani le-a intrat rapid în vocabular cuvântul „oportunități”. „Aici sunt niște oportunități. Avem mai multe beneficii decât la un liceu. Învățăm o meserie frumoasă și mai învățăm să fim punctuali, să avem grijă de echipament, să fim mai ordonați“, spune Sebastian.

Și Rafael mărturisește că a avut colegi care nu au văzut cu ochi buni faptul că el a ales o școală profesională: „Când vorbești cu ei, zic: «Ooo, ești la profesională». Ei nu știu cum e, cred că e mai nașpa. Dar e fain“.

Unii elevi sunt sub nivelul la care ar trebui să fie

Din perspectiva adolescenților totul pare fain: lucrează într-o uzină modernă, câștigă ceva bani și văd o luminiță la capătul acestui tunel numit școala profesionala: „bani, toată lumea vrea asta“, recunoaște, într-un final, elevul David.

Dar, din perspectiva companiilor care au accesat programul învățământului profesional dual, lucrurile sunt mai complicate.

Alex Hărmănaș este inginer în cadrul companiei Continental și se ocupă de elevii care lucrează în fabrica din Timișoara. El spune că, provenind mai ales de la școli din mediul rural, unii dintre elevii care ajung în practică au un nivel scăzut al cunoștințelor. Din această cauză se pierd pe drum, pierd și bursa oferită de companii și de stat:  „Venind de la școli generale din mediul rural, nivelul lor este un pic mai scăzut decât cei care învață în școli generale de la oraș. Sunt sub nivelul la care ar trebui să fie“.

Pe lângă backgroundul modest cu care vin din școlile generale, meseriașii de mâine întâmpină dificultăți de adaptare în uzinele moderne și pentru că nu au cunoștințe de bază în ceea ce privește munca. Luminița Filip, directoarea Colegiului „Regele Ferdinand I”, spune, fără ocolișuri, că o mare problemă este aceea că elevii ajung în halele întreprinderilor „fără să știe să dea o gaură, ce să mai vorbim de strunjire sau de alte operațiuni mai grele“. Asta se întâmplă pentru că, în cele mai multe dintre școlile profesionale din România, atelierele fie lipsesc cu desăvârșire, fie n-au mai fost modernizate de zeci de ani. „Așa că, dacă iei un copil fără minime cunoștințe și-l arunci în curtea unei fabrici, îl pierzi“.

Viitoarea mare problemă a învățământului profesional: lipsa profesorilor

Neajunsurile învățământului profesional din România nu se rezolvă peste noapte cu ajutorul companiilor care investesc în educația copiilor. La orizont se arată alți nori negri. Cancelariile școlilor profesionale sunt din ce în ce mai goale. Puțin tineri mai sunt atrași astăzi de această ramură, mai ales după ce, în 2009, învățământul profesional a fost, practic, desființat, iar profesorii au fost nevoiți să se recalifice.

Directoarea Colegiului „Regele Ferdinand I” se ocupă în prezent cu renovarea și dotarea atelierului din curtea unității de învățământ. Fondurile vin de la Primăria Timișoarei și de la câteva companii private. Directoarea se teme însă că, odată ce atelierul va fi gata, nu va mai avea cine să-i treacă pragul pe elevi către noile bancuri de lucru. „E o problemă mare pe viitor. Nu mai sunt maiştri şi profesori pe discipline tehnice. Tinerii nu sunt atrași de sistemul de învățământ. Mi-e groază că peste doi–trei ani se pensionează o întreagă echipă de colegi ingineri și nu știu cine vine din urmă“.

Acest articol face parte din campania „România Meseriașă”, proiect realizat cu sprijinul OMV Petrom. Prin programul cu același nume, OMV Petrom susține învățământul profesional din România: își propune să aducă în prim plan importanța meseriilor în dezvoltarea țării noastre și să găsească soluții pentru educația viitorilor meseriași.