VIDEO. Gândurile unui profesor de filosofie care a pierdut alegerile, dar a câștigat pactul cu orașul său

A trecut o săptămână de la primul tur de alegeri de anul acesta. Rezultatele au fost oficializate, iar zgomotul acuzațiilor de fraudă și frustrările celor învinși s-au diluat sub procentele uriașe obținute de marile partide.

Iar pentru Doru Căstăian – profesor de filosofie la două licee și o facultate din Galați -, care a candidat pentru postul de primar din partea „Pact pentru Galați” (un partid local), a venit ceea ce el numește o perioadă de reflecție. Odată numărate voturile, profesorul a tras o linie și s-a gândit dacă a meritat să iasă din comoditatea unui statut profesional respectabil pentru a se implica politic. Mai ales într-un oraș care votează, aproape din automatism, cu PSD, partid care conduce de peste 20 de ani Galațiul, deși rămâne printre cele mai depopulate și sărăcite localități mari din țară.

Recorder a urmărit ultimele zile de campanie electorală și cum a decurs ziua alegerilor pentru candidatul Doru Căstăian. Am vrut să aflăm cât de greu este să te lupți cu mecanismul electoral bine uns al marilor partide, dar și cu nepăsarea și dezamăgirea cetățenilor atunci când reprezinți o mică mișcare politică locală.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să