VIDEO Reportaj la protestul din Alexandria: „Sunt prea mulți ani de când acest om ne ține cu piciorul pe grumaz“

Teleormănenii nici măcar nu mai sunt dezamăgiți de politicieni. Sunt dezamăgiți de ei. Unii de alții. „Nu mai e vorba de manipulare politică aici. Nu-i manipulează nimeni pe oamenii ăștia să nu muncească și să aștepte ajutoare sociale. Pur și simplu nu au chef. De aici pleacă totul“. Cel care ne face acest rezumat este un tânăr din Alexandria. Lucrează la filiala unei companii de telecom din oraș. E omul cu portavocea la protestul împotriva măsurilor luate de Guvern în ultimele săptămâni. Portavocea e, însă, inutilă. Nu-ți poți striga resemnarea prin pâlnia ei, nimic nu rimează, sunetele se sparg în piața mare a Alexandriei. Peste drum de protest, statuia lui Liviu veghează deasupra oamenilor. E Liviu Vasilică, cel mai iubit dintre teleormăneni.

„Ce să facem, dacă am avut norocul să-l dăm țării pe tătuca!“. Ne vorbește o femeie între două vârste. A scris pe un carton „Corupția ucide“ și l-a lăsat pe scările primăriei. Cartonul a dispărut repede în coșul de gunoi din ghereta paznicului. E un protest mic, cu oameni debusolați. Puținii ziariști locali prezenți simt nevoia, parcă, să se scuze: „N-am mai văzut așa ceva. Și la înmormântări e mai multă agitație“. „Ăștia suntem“, spune femeia între două vârste.

Un oraș în depresie cronică, în mijlocul unui județ îmbătrânit și depopulat. Teleormanul care ar fi putut schimba ceva s-a mutat demult în Spania, prin suburbiile Madridului și la Valencia. Au rămas câțiva aici iar resemnarea lor e contagioasă. Parcă nici nouă nu ne mai vine să filmăm. Lăsăm, totuși, camera pornită, ca să rămână undeva și mărturiile lor. Ajungem până acolo încât ne scapă o întrebare total aiurea: „De ce sunteți așa?“. „Pentru că de prea mulți ani omul ăsta ne ține cu piciorul pe grumaz“.

Umbra lui plutește peste Piață, peste Prefectură, peste Liviu Vasilică. Se pleacă într-un marș spre pietonala orașului, dar, pe la colțuri, mai dispare câte unul. Până să se ajungă la pietonală se risipesc cu toții, care încotro, într-o liniște ca de finalul anilor ’80. Parcă stă să vină Revoluția. Numai muzica de la difuzoarele stradale montate de Primăria Municipiului Alexandria schimbă cu puțin senzația. Muzică de dans într-un oraș paralizat . Găsim pe stradă un bătrân care adună toată atmosfera într-o frază: „E ceva în aer, nu simțiți? Parcă e apăsarea aia de dinainte de cutremur“.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.