VIDEO Secuii s-au săturat: „Muncim, plătim taxe la București, iar un teleormănean decide să facă un stadion la Craiova. De-asta vrem autonomie!“

Am fost la Târgu Mureș, la marșul secuilor din Ținutul Secuiesc, în sâmbăta în care la București avea loc congresul „Dragnea&prietenii“. Am putut vedea, astfel, din centrul țării, adevăratele state paralele care se sfidează reciproc în interiorul acelorași granițe: sunt oamenii din Ținutul Teleormanului, al Olteniei și-al Moldovei care strigă „Ura!“ și cântă „Noi suntem români!“ în Sala Palatului și mai sunt și oamenii din Ținutul Secuiesc care strigă „Ria, ria, Hungaria!“ și „Secui, nu români!“ pe străzile din Târgu Mureș.

La 28 de ani de la conflictul româno-maghiar în care cinci oameni și-au pierdut viața, lupta se poartă cu alte arme. Cu armele europarlamentarului László Tőkés și ale politicienilor din Catalonia și Țara Bascilor, sub steagurile negre al tinerilor extremiști, conduși de Beke István, tânărul care în 2015 a vrut să detoneze o bombă la Târgu Secuiesc, la o paradă de Ziua Națională a României.

Secuii s-au săturat de România și nu e doar rana istorică pe care o simt anul ăsta mai dureros ca niciodată. Mai e și corupția centralizată și acapararea acestei țări în care trăiesc de către baroni locali răsplătiți după devotament. Peste 600.000 de etnici maghiari trăiesc în județele Harghita, Covasna și Mureș iar legătura lor cu România mai stă doar în resentimentul pe care-l au față de politicienii care ar trebui să-i reprezinte. Căci nu-i mai reprezintă nimeni – cred ei – iar când vine vorba de UDMR dau din mână a lehamite și spun ceva despre „șoseaua de centură a politicii românești“. Altfel, simt și vorbesc ungurește, se uită la talk-show-urile de la Budapesta, țin cu Ungaria la fotbal și la handbal, iar azi, de ziua maghiarilor de pretutindeni, au împânzit orașele cu steagurile a ceea ce ei numesc Patrie.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.