Vizită la fotograf
În apartamentul modest din cartierul bucureștean Titan, poeta și scriitoarea Nora Iuga a început să scrie primele pagini dintr-o nouă carte. Dintotdeauna, oriunde ar fi fost, poeziile și romanele și le-a scris de mână, cu pixul. Spune că doar așa cuvintele curg fără să simtă vreun efort. Bate, apoi, fiecare pagină la mașina de scris, iar când toate cuvintele sunt la locul lor, o tânără prietenă a Norei transcrie totul pe un laptop. Așa e cu fiecare carte, de zeci de ani încoace, de când editurile nu mai primesc manuscrise decât în format digital.
Acum e din nou la primul pas, la scrisul de mână. Este o carte, nici roman, nici poem. E o incursiune prin copilăria ei, iar totul a plecat de la o fotografie, un portret în care Nora are 11 ani și este elevă la o școală catolică. Spune că această poză, mai mică decât o carte de joc, o teleportează direct în centrul vechi al Sibiului, unde cel mai bun fotograf din oraș, un neamț, avea studio. „M-au îmbrăcat în uniforma aceea de gală, pe care ne-o puneam numai când primeam vizite importante, precum vizita Regelui Mihai, de care toate fetițele eram îndrăgostite…”, își amintește Nora Iuga.
Își păstrează copilăria într-un album roșu, din piele, în care mama ei i-a ordonat atent fotografiile făcute de tatăl său, cu un aparat Goerz. Le privește uneori și le analizează, pe rând. Fiecare are povestea unei perioade din viața ei. Fotografii – perioadă, nu fotografii – momente, așa cum au devenit ele acum, strânse cu miile în memoriile device-urilor.
Într-o casă a unui brutar din perioada interbelică – miraculos conservată între blocurile noului centru civic al Bucureștiului – Ștefan Dinu, un fost avocat de insolvență, și-a amenajat un mic studio foto. Sătul să se certe cu oamenii pe ruinele firmelor falimentare, Ștefan și-a găsit refugiul în fotografie. A umplut sute de carduri de memorie, a pierdut multe dintre fotografii, puține i-au rămas în gând. În 2012, Ștefan a descoperit un alt fel de a face fotografii. E o tehnică fotografică veche de un secol care imprimă imagini pe sticlă sau pe o tablă specială. Se numește ambrotipie, de la ambros, care în greacă înseamnă etern.
Nora Iuga și Ștefan Dinu se întâlnesc în fața fascinației pentru acest cuvânt: ambros. O fotografie pentru totdeauna.
Reportaj realizat cu sprijinul Silva
