Minunea din Maramureş. Oraşul în care se reciclează de 10 ori mai mult decât în restul ţării

Mitru Leșe, primarul din Târgu Lăpuş, e mândru de materia sa primă: gunoiul

România are cea mai mică rată de reciclare a deșeurilor din toată Uniunea Europeană: sub 5%. În mod paradoxal, nu aceasta este cifra care ne arată adevărata dimensiune a incompetenței și a lipsei de viziune de la vârful statului român. Toate acestea sunt scoase în evidență de exemplele câtorva comunități care, prin propriile forțe, au dovedit că reciclarea gunoiului nu este o treabă chiar atât de complicată. 

La Târgu-Lăpuș, în nordul țării, se reciclează între 40% şi 60% din deşeuri, cam la nivelul Belgiei sau Austriei. S-a ajuns aici după ce autoritățile locale au hotărât să nu mai aștepte implementarea unor proiecte de la centru și au accesat fonduri europene care le-au permis să pună pe picioare propriul sistem de colectare selectivă. În loc să sprijine comunitatea, statul român a găsit că succesul lăpuşenilor e cam suspect, aşa că a încercat să le ia oamenilor pubelele din curte şi să integreze sistemul local, care funcţionează foarte bine, în actualul sistem naţional, care este un eşec.

În oraşul Târgu-Lăpuş din Maramureş, toată lumea ştie să colecteaze selectiv. Cei care n-u ştiut sau n-au vrut să ştie, au fost amendaţi şi au învăţat. Când unul a greşit, tot blocul a primit amendă. Nu se gândesc oamenii prea mult la natură, că gunoiul aruncat unde nu trebuie otrăveşte pământul şi apa, dar uite că s-au obişnuit cu ideea selectării. Au primit pe gratis pubele şi containere, iar acum sunt obligaţi să le folosească.

Localnică din Târgu Lăpuș aruncând trandafirii la „Biodegradabile”

În urmă cu 8 ani, primăria a cumpărat maşini autocompactoare, pubele şi baterii de colectare selectivă, pe care le-a distribuit pe la blocurile şi pe la casele din oraş şi din cele 13 sate aparţinătoare. În fiecare săptămână, maşina ajunge de trei ori la oraş şi o dată la sat. Tot sistemul a costat 1 milion de euro, finanţare din fonduri PHARE.

După implementarea propriu-zisă, s-au mai făcut câteva acţiuni de promovare, patrule eco şi concursuri de responsabilitate socială, dar tot amenzile au fost cele care i-au făcut pe oameni să-şi dea seama că e bine să pună plasticul la „Plastic”. Astăzi, oraşul Târgu Lăpuş reciclează până la 60% din deşeurile produse, ca în țările din Vestul Europei.

Recent, primăria a cumpărat o staţie de tratare mecano-biologică, care va transforma gunoiul menajer în compost, adică îngrăşământ ecologic. Primarul Mitru Leşe se laudă că mașinăria asta va creşte rata reciclării la 80%. Mai vrea o staţie de concasare, care foloseşte materialele din construcţii şi plasticul în reparaţii şi mobilier urban, şi cu asta spune că ajunge la ţinta personală de „zero deşeuri“.

Ca să înțelegem mai bine cât valorează normalitatea de la Târgu-Lăpuș, trebuie să arătăm care e situaţia la zi a gunoiului din România. În primavara acestui an, Comisia Europeană ne-a trimis în faţa Curţii de Justiţie a UE, într-o procedură de infringement, pentru că nimeni nu a actualizat planurile şi programele naţionale privind gunoiul cu directivele UE. Erau vizate 68 de depozite neconforme care ar fi trebuit închise până în 2013! În loc să țină cont de aceste directive și să grăbească închiderea gropilor, statul român a eliminat taxarea la groapă a deșeurilor pentru următorii doi ani. Cu alte cuvinte, românii sunt încurajați să ridice în continuare munți de gunoaie la marginea orașelor, în loc să se concentreze pe reciclare.

Până în 2020, suntem obligaţi de Bruxelles să ajungem la ţinta de reciclare 55%! În caz contrar, penalităţile sunt de 200.000 de euro pe zi. La nivelul Senatului, tocmai a fost înfiinţată o comisie parlamentară cu misiunea de a verifica situaţia depozitării deşeurilor. Comisia are nevoie însă de un timp de analiză a situaţiei. Va prezenta un raport în luna următoare şi apoi vor vedea ce e de făcut.

Minunea de la Târgu Lăpuş: cineva a scris un proiect de finanţare

În Târgu Lăpuş n-are nimeni nevoie de rapoartele savante ale niciunei comisii parlamentare. Problema noastră cu gunoiul se ştie de mult aici, aşa cum se ştie în toată ţara. În 2004, România rata valul de aderare la Uniunea Europeană, iar unul dintre principalele motive erau problemele de mediu. Faţă de astăzi, când există, dar e nefuncţională, la vremea aceea nu exista nici măcar vreo strategie naţională şi regională de gestionare a deşeurilor! Ca să prindem următorul val în picioare, s-au dat legi, s-au făcut comisii şi comitete pentru gestionarea gunoiului, au fost aduşi oameni de la judeţ să dea seamă şi s-au scris alte rapoarte.

Mitru Leşe, aflat atunci la primul mandat de primar în Târgu Lăpuş, a făcut parte din delegaţia maramureşană la centru. Aşa a ajuns la schimburi de experienţă prin Norvegia, Germania, Franţa, Spania, Italia, Olanda, la universităţi mari şi la primării din oraşe mici. Din concediul acesta pe bani europeni, Leşe s-a întors cu un gând: să facă la el acasă un sistem complet de colectare selectivă la sursă. Bani n-avea, aşa cum n-aveau nici ceilalţi primari plimbaţi prin ţări străine. Dar un singur lucru a făcut Mitru Leşe în plus faţă de alţii: a scris un proiect de finanţare şi-a căutat să-l pună în aplicare.

În anul 2009, fiecare gospodărie avea pubele şi containere diferite pentru fiecare tip de gunoi. Primarul zice că i-a fost atât de teamă că lumea o să-şi bată joc de investiţie şi o să caute să-l fure încât a inscripţionat pubelele cu serie şi cu numele localităţii. Apoi a trecut la partea de educare a cetățenilor: a lipit afişe, a împărțit pliante, a organizat concursuri de ecologie în şcoli şi alte evenimente locale cu tema curăţeniei. La început, oamenii n-au înţeles de ce le trebuie lor pubele în bătătură, dar primarul s-a ţinut de ei să le explice că, în loc să dea bani ca să depoziteze gunoiul, mai bine primesc bani când îl vând. „Uite, taxa de gunoi a rămas la 4,5 lei, indiferent cât de mult ridică maşina din faţa casei. Atât mă interesează, să nu fie amestecate“, le spunea primarul. Mai mult ca de orice explicaţie, însă, oamenii au fost convinşi de amenzi.

Cum a vrut statul să-i fure maşinile lui Leşe

„Garda de Mediu nu credea că se poate face aşa ceva. Imediat după ce-a fost implementat proiectul, m-am trezit cu primul control. Cum faci ceva, imediat vin, m-am obişnuit. Altfel, nu vine nimeni să te întrebe dacă poţi să înoţi în gunoi. Păi, am avut nenumărate verificări, chiar acum aştept alta; asta e, să vină“, se plânge Mitru Leşe. Cu toate că e la conducerea oraşului cu cel mai mare procent de recilare din ţară, primarul din Târgu Lăpuş spune că autorităţile mai mult îi pun beţe-n roate decât să-l ajute.

Primarul din Târgu Lăpuș cunoaște mașinile de gunoi după miros

De exemplu, în momentul în care s-a lansat proiectul Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor (SMID) în judeţul Maramureş, primarului din Târgu Lăpuş i s-a pus în vedere să predea toată infrastructura locală şi s-o pună la dispoziţia judeţului. Pe lângă faptul că o asemenea înţelegere ar fi fost ilegală, căci totul au fost cumpărat cu fonduri PHARE, pentru Târgu Lăpuş ar fi fost o întoarcere în timp. Deşi sistemul orăşenesc era funcţional şi deja avea rezultate-record, cu colectare pe şapte fracţii, autoritățile județene voiau să le ia oamenilor pubelele din curți și să monteze “clopote” (tomberoane de mari dimensiuni) la fiecare intersecţie. „Sistemul vostru e depăşit, oameni buni! Cum să-i spun eu acum cetăţeanului să ducă gunoiul la intersecţie, când abia l-am obişnuit să colecteze selectiv la el în curte sau în faţa blocului?“, le-a explicat Mitru Leşe. Degeaba.

Drept urmare, oraşul Târgu Lăpuş a fost exclus, pentru o vreme, din SMID. Dar proiectul implementat la nivel județean e încă departe de a avea succes: groapa ecologică din comuna Fărcaşa, unde ar fi trebuit depozitate toate deşeurile din zonă, încă nu este funcţională, deşi proiectul cu finanţare europeană de peste 47 de milioane de euro se tot implementează încă din 2013. „Voi vreţi să vă luaţi mobilă în casă, dar n-aveţi casa făcută! Ocupaţi-vă de groapă şi apoi de infrastructura din Târgu Lăpuş“, le spunea Mitru Leşe.

Ştiindu-se cu sabia deasupra capului, primarul s-a dus cu jalba la Bucureşti şi s-a plâns. Aşa a aflat ministrul Mediului de la vremea respectivă, tehnocrata Cristiana Paşca-Palmer, despre felul în care Leşe a făcut curăţenie în oraş. După ce primarul a fost dat exemplu la televizor, cei de la judeţ s-au mai înmuiat puţin şi s-au răzgândit: l-au primit înapoi în SMID. Acum e dat exemplu de bune practici. Pe Mitru Leşe nu-l supără această absurdă întorsătură de situaţie; până la urmă, nu mai atentează nimeni la autospecialele primăriei, iar oamenii rămân cu pubelele în curţi şi e de ajuns.

Şi, de ce să nu admită, e şi el mândru să le dea o lecţie conjudeţenilor. „Ăsta nu-i gunoi, e materie primă. Materie primă pentru fabrica de hârtie igienică, materie primă pentru injecţie de mase plastice“, spune Leşe din mijlocul gunoaielor adunate la staţia de colectare din oraş. Rosteşte cu atâta mulţumire de sine acest truism de parcă el însuşi ar fi inventat reciclarea. Şi de ce nu s-ar mândri: oraşul Târgu Lăpuş este astăzi dat exemplu de înalţi oficiali ai statului şi de mass-media. Într-o ţară în care reciclarea se face mai mult pe hârtie şi în care ministrul Mediului inaugurează sisteme de colectare nefuncţionale, Târgu Lăpuş e la mare distanţă faţă de orice alt oraş. Iar toată această ispravă s-a datorat unui singur fapt: primăria a scris un proiect de finanţare europeană şi s-a îngrijit să-l pună în aplicare, chiar şi aşa, împotriva voinţei statului român.

Acest articol face parte din proiectul editorial „România pe curat”, realizat cu sprijinul AQUA Carpatica.


Comentarii