Cartelul din Carpați

Grupuri de interese formate din demnitari ai statului român și interpuși pe numele cărora se adună banii. Protecție politică de la vârful celor mai importante instituții. Averi prea mari ca să mai încapă între granițele țării, ascunse în proprietăți imobiliare din Vestul Europei.

E un fenomen care a dominat România post-decembristă, de cele mai multe ori însoțit de scandaluri de presă și ciocniri între tabere rivale. Acum, când disensiunile politice s-au topit într-o coaliție atotputernică, marile averi se construiesc într-o liniște desăvârșită, vegheată candid de procurori timorați și de ziariști plătiți de partide.

În urmă cu un an, am pornit pe urmele unei astfel de povești, după ce un ziar regional din Franța a scris despre un grup de investitori români care a cumpărat un castel din Hexagon pentru a-l transforma în hotel de lux. Deși vorbeau de un grup de români, francezii menționau un singur nume – Benjamin Gont – după toate aparențele, o persoană aflată în rolul de paravan.

Am mers în Franța să aflăm povestea castelului cumpărat de misterioșii investitori români și ne-am întors în țară pentru a lua urma banilor. Am descoperit o grupare creată și protejată de oameni politici girați de la vârful coaliției de guvernare. O grupare care a pus stăpânire pe cea mai cunoscută stațiune turistică a țării, transformând-o într-o sursă de îmbogățire.

Această poveste nu este, însă, doar despre averi care nu pot fi justificate. Este mai ales despre setea de parvenire a unor oameni care ocupă funcții publice. Despre o aristocrație de carton, care nu mai poate concepe să împartă puterea și să respire același aer cu muritorii de rând.

Un castel din Franța, un palat de o mie de metri pătrați ridicat în mijlocul unei rezervații de arhitectură, o stradă construită pentru un singur om, licitații trucate, onomastici serbate în vile de protocol ale statului, sub paza militarilor SPP.

Toate într-o singură poveste:

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.