Miting PNL la Alexandria: nimicul în variantă galbenă

România se pregătește de alegeri concentrându-și și susținerea, și furia spre un singur partid. Dar poate n-ar fi rău ca, după ce terminăm de comentat manifestațiile electorale ale PSD, cu tot cu proteste de stradă, bătăi și muzică de fanfară, să întoarcem capul și spre Opoziția pe care mulți români sunt gata să o voteze din inerție.

Weekend-ul acesta, în timp ce Liviu Dragnea a fost plecat într-un sejur electoral prin Moldova, Partidul Național Liberal a organizat un miting chiar la el acasă: în Alexandria, județul Teleorman.

A făcut-o după aceeaşi reţetă brevetată de PSD: oameni aduşi cu autocare din judeţele apropiate, îmbrăcaţi în culorile partidului şi puşi să aplaude ori, după caz, să huiduie la comandă.

Și au avut ce huidui, pentru că liderii PNL n-au știut altceva decât „Dragnea la pușcărie”, „Jos PSD!”, „să alungăm neobolșevicii”. N-a fost nimic despre idei politice și programe electorale, așa că oamenii au aplaudat prezentările ridicole ale deputatului Florin Roman, care l-a lăudat pe Ludovic Orban inclusiv pentru calitatea de a fi purtător de vestă: „Poartă vestă, pentru că are spatele plin de cicatrici din lupta cu Liviu Dragnea și mafia lui!”.

La final, s-a plecat în marș pe străzile orașului, s-au împărțit lalele galbene la toată lumea și s-a strigat „Alexandria, trezește-te!”. Iată cum a fost la mitingul PNL:

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să