Oameni fără frontiere. Reportaj de la granița româno-ucraineană

Mii de oameni au trecut și noaptea trecută dinspre Ucraina, prin Vama Siret, în România. În mare parte femei și copii, pentru că bărbații nu au voie să-și părăsească țara în vreme de război.

După zeci de ore petrecute în frig, așteptând ridicarea unei bariere, au ajuns pe pământ românesc obosiți, sfâșiați și dezorientați. E multă emoție în aer, chiar dacă e o forfotă continuă. Femeile ucrainence trag aer în piept și saltă copiii în brațe cu mișcări greoaie. Ca la orice frontieră, e un sfârșit și un început. Au scăpat de pericolul iminent, dar în fața lor se întinde o țară despre care nu știu aproape nimic. Le așteaptă un drum încă și mai lung spre un loc unde ar putea să se așeze.

Pentru copii, filmul acestor zile îi va însoți pentru totdeauna. Schimbările bruște ale vieții sapă eficient în memorie. Își vor aminti că au trecut pe lângă o pădure, că erau multe mașini și mult fum și înspre ei veneau de pretutindeni niște oameni necunoscuți și gălăgioși în mărinimia lor. Bărbați și femei care vorbeau o limbă ciudată și care le-au dat jucării, dulciuri și i-au mângâiat pe cap. Vor fi mii de oameni pentru care șirul amintirilor va începe dintr-o vamă întunecată, dar plină de oameni buni. Și asta va însemna pentru ei România.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
DONEAZĂ PENTRU JURNALISM
Conținutul nostru este gratuit, însă n-ar fi posibil fără oameni care plătesc pentru el. Salariile jurnaliștilor, deplasările în țară și toate celelalte cheltuieli necesare pentru funcționarea unei redacții sunt susținute din donațiile cititorilor. Contribuie și tu!
Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.