Poveste din Kiev: războiul care schimbă orașe și vieți

Războiul din Ucraina nu este doar al armatelor. Sute de mii de oameni simpli din Kiev sunt în linia a doua a frontului cu lăzi de banane, pâine, medicamente, echipament militar și încurajări. Sunt voluntarii din Apărarea teritorială, care stau în spatele efortului uriaș de rezistență. Am întâlnit un astfel de om pe drumul dintre București și Kiev.

Oleksii, un tânăr de 33 de ani din capitala Ucrainei, și-a dus soția și cei doi copii la adăpost în România și s-a întors cu căști și veste antiglonț cumpărate din București pentru luptătorii din Kiev. Este patronul unei librării, dar pentru că a fost nevoit să tragă obloanele își pune toată energia în slujba rezistenței.

Oamenii Kievului sunt puternici, poți discuta cu ei ore în șir despre război, despre Putin și despre viitorul Ucrainei. E multă încredere în vocea lor, dar, invariabil, la un moment dat ceva declanșează o emoție puternică. Și atunci, vocea începe să tremure și totul se încheie cu un “Slava Ucraina!” și cu lacrimi în ochi.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.