SPECIALII DIN EDUCAȚIE: Aproape 1.500 de profesori, în frunte cu președintele Iohannis, își țin catedrele blocate în timp ce ocupă alte funcții

  • Recorder a solicitat de la Ministerul Educației o listă cu toate catedrele rezervate în baza articolului 255 din Legea educației naționale, care le permite profesorilor titulari să-și blocheze postul pe perioada în care ocupă o altă funcție într-o instituție publică. Practic, profesorii au dreptul să-și construiască o altă carieră, în timp ce postul din școală rămâne asigurat, ca o soluție de avarie la care se pot întoarce la nevoie. În acest timp, nimeni nu se poate titulariza pe postul respectiv, care e ocupat de suplinitori sau de profesori detașați.
  • Datele pe care le-am obținut arată că aproape 1.500 profesori din învățământul preuniversitar și-au blocat catedrele prin această metodă, în timp ce ocupă poziții de parlamentari, primari, viceprimari, funcționari în ministere, inspectori, prefecți, subprefecți sau lideri de sindicat.
  • În buna tradiție românească, acest privilegiu a fost extins la tot mai multe categorii, așa că pe lista „specialilor” cu catedre rezervate au ajuns inclusiv directori de muzee sau de biblioteci județene, directori de la agențiile pentru ocuparea forțelor de muncă sau cele pentru investiții rurale, consilieri de parlamentari și europarlamentari, soți sau soții de diplomați plecați în misiuni internaționale.
  • Noul proiect de lege pus recent în dezbatere publică, prin care ministrul Sorin Cîmpeanu și-a propus să reformeze educația din România, păstrează cu sfințenie toate aceste privilegii. Dreptul de rezervare a catedrelor apare la articolul 148 și include toate prevederile existente și în forma actuală.
  • Marea problemă a acestei facilități este că, atât în legea actuală, cât și în proiectul pus în dezbatere, nu impune nicio limită de timp pentru rezervarea unei catedre. Astfel s-a ajuns ca 250 de posturi de pe tot cuprinsul țării să fie blocate de peste zece ani.
  • Printre profesorii cu cele mai vechi catedre rezervate se află chiar garantul reformei din educație. Președintele României, Klaus Iohannis, ține blocat un post de profesor de fizică de peste 25 de ani. Recorder i-a solicitat președintelui o poziție oficială cu privire la această situație.

Meseria de profesor și siguranța locului de muncă

Ca să putem pătrunde în logica de funcționare a sistemului educațional din România, trebuie să ne oprim, mai întâi, asupra unui concept esențial: titularizarea. Acesta e visul multor dascăli, pentru că, odată trecut de examen, profesorul devine titular pe post și are garanția că va rămâne stăpân pe acea catedră până la adânci bătrâneți. Indiferent dacă se deprofesionalizează, dacă se dovedește un slab pedagog sau dacă elevii săi au rezultate proaste la examene, nu va exista nicio consecință pentru că profesorul e titular și nu poate fi dat la o parte de la catedră decât în situații cu totul și cu totul excepționale.

„Modelul de încadrare cu titularizare și inamovibilitate este profund comunist. Totul pornește de la definiție – e fixat pe post forever, deci nu poți să-l dai afară. Asta e o mare problemă”, ne-a explicat Marian Staș, expert în educație consultat de Recorder.

Această logică a postului câștigat pentru totdeauna a generat ideea că o catedră trebuie păstrată chiar și atunci când te decizi să încerci o altă carieră. Și este o idee veche, din vremurile în care elevii purtau cravată de pionier. Conceptul de rezervare a postului de profesor apare pentru prima dată într-o formă similară celei de astăzi în Legea nr. 6 din 1969 privind Statutul personalului didactic din Republica Socialistă România.

Dreptul de a-ți rezerva catedra când pleci într-o altă funcție a fost păstrat și după 1989 și, chiar dacă în ultimele decenii au existat nenumărate modificări în Legea educației, acest privilegiu a supraviețuit până astăzi. Surse care au lucrat la elaborarea Legii educației din 2011, valabilă și în prezent, spun că profesorii din Parlament și membrii sindicatelor au amenințat atunci că nu vor vota legea dacă ea nu va include posibilitatea de rezervare a postului de titular.

Așa că privilegiul a rămas valabil, fiind prevăzut în articolul 255 din Legea educației, conform căruia cadrele didactice titulare care ocupă funcții în diferite instituții ale statului român „au drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei pe perioada în care îndeplinesc aceste funcții”.

Cine sunt specialii din educație

Datele pe care le-am obținut de la toate inspectoratele școlare județene și de la Ministerul Educației arată că aproape 1.500 de profesori titulari blochează 1.741 de catedre din întreaga țară. Numărul catedrelor este mai mare decât numărul dascălilor care le rezervă deoarece, uneori, pentru a-și putea întregi norma de predare, profesorii ocupă mai multe posturi simultan.

Acești 1.500 de profesori și-au construit alte cariere în aparatul de stat – administrație, Guvern, Parlament – în sindicate, în inspectorate școlare și chiar în organisme internaționale, în timp ce catedrele lor din școli și din licee rămân rezervate, ca un post călduț care e bine să fie acolo pentru orice eventualitate.

„Mai există și în alte țări prevederi legate de înghețarea unui post, dar acolo se stabilesc clar niște excepții. Pe când la noi, din motive de interese politice, dorința a fost să extindă cât mai mult categoriile care beneficiază. Pe mine asta m-a surprins, că m-am dus pe articolul din lege și am văzut tot mai multe secțiuni care nu fac decât să extindă cu încă trei-patru-cinci cercuri concentrice categoriile de personal care să beneficieze de acest lucru”, afirmă expertul în educație Marian Staș.

O categorie aparte o reprezintă însoțitorii celor care sunt trimiși în misiune peste hotare. Același articol 255 din Legea educației spune că un profesor își poate conserva catedra și dacă soțul sau soția pleacă într-o misiune de stat în afara țării: legea îi va permite cadrului didactic să-și părăsească postul pe toată durata misiunii, fie ea și permanentă, iar catedra îi va fi asigurată la întoarcere, oricând se va întâmpla lucrul acesta.

În acest moment, potrivit datelor obținute de Recorder, peste 40 de catedre sunt rezervate de profesori trimiși de statul român în misiuni externe sau de însoțitorii acestora. Există și catedre rezervate de însoțitoarele unor unor fețe bisericești trimise în misiune peste graniță.

Cei mai speciali dintre speciali: sindicaliștii

Dintre toate categoriile de profesori care beneficiază de avantajele articolului 255, cei mai privilegiați rămân, totuși, liderii de sindicat. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Educației, 121 de catedre sunt rezervate de profesorii care își desfășoară activitatea în sindicatele din învățământ.

Statutul lor special vine din faptul că, spre deosebire de ceilalți titulari, liderii de sindicat pot renunța la orele de la școală, fără ca salariul lor să fie afectat, conform articolului 263, aliniatul 10, din Legea educației naționale. Pe scurt, sindicaliștii pot cumula indemnizația de lider de sindicat cu salariul integral de profesor, fără să predea la școală.

Marius Ovidiu Nistor, liderul Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, spune că privilegiul se justifică prin faptul că numărul celor care beneficiază de el este mic, iar acesta ar fi și „singurul ajutor pe care statul român îl acordă mișcării sindicale”. Liderul de sindicat are catedra de fizică de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din Capitală rezervată din anul 1999.

În acest moment, în Parlament există o propunere legislativă de modificare a Legii educației care ar putea reduce beneficiile liderilor de sindicat. Totuși, termenele nu au fost respectate, iar propunerea a rămas blocată la Senat.

Vechime în învățământ fără să predai la catedră

Nici celelalte categorii de profesori nu rămân totuși doar cu avantajul de a-și putea ține catedra blocată. Pe lângă siguranța eternă a locului de muncă, profesorii titulari care își îngheață posturile se mai bucură de un beneficiu major: perioada în care lipsesc de la catedră va fi considerată vechime în învățământ.

Concret, un profesor titular ar putea fi primar pentru 30 de ani consecutivi, iar pe hârtie el va avea 30 de ani vechime în învățământ, deși formal nu a mai activat în această profesie.

Nu e un scenariu ipotetic, ci o situație reală. Învățătorul Marian Mărgărit, din comuna buzoiană Boldu, a fost ales primar în 1992 și tot atunci și-a înghețat și catedra de profesor la școala din comună. În cele trei decenii care s-au scurs, Mărgărit a fost ales primar fără întrerupere, poziție pe care o ocupă și astăzi. Nu s-a gândit, în acești treizeci de ani, să renunțe la privilegiul de a ține catedra blocată, deși admite că nu se va mai întoarce la cariera de profesor. „Nu mai, că eu cred că ies la pensie de aici de la primărie. Dar n-are nimic dacă e blocată, trebuie să trăiască și suplinitorii”, spune primarul Mărgărit, referindu-se la cei predau în locul său, din postura de profesori suplinitori.

Tot el afirmă că această facilitate oferită de lege este foarte bună: „E corectă, că nu știi niciodată cât stai în funcția respectivă. După patru ani, dacă nu mai ești ales, unde te duci dacă nu păstrezi postul?”.

„Moral nu prea este, dar legea permite…”

Am discutat cu câteva zeci de profesori care și-au rezervat posturile în timp ce ocupă alte funcții și marea lor majoritatea ne-au spus același lucru: că nu văd nicio problemă, pentru că postul de titular e un drept câștigat. „Acest statut de profesor rămâne în sufletul meu, pentru că a reprezentat o luptă pe care am dus-o într-un examen de titularizare unde am fost două sute de candidați pe zece locuri, iar eu am fost al treilea. E un drept câștigat la care țin foarte mult și poate că într-o zi mă voi întoarce la catedră. Nu se știe niciodată”, ne-a spus Cristian Buzlea, care ține o catedră blocată de zece ani, în timp ce ocupă funcția de director al Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (OJFIR) din Bihor.

Există și cazuri izolate de profesori care și-au înghețat catedrele și admit că acest privilegiu nu e tocmai corect. „Moral nu prea este, că blochezi un post, așa cum am blocat și eu ani la rând, dar e facilitatea legii. Legea permite…”, ne-a spus Dan Vasile Dumitru, primar în comuna mureșeană Ibănești, care și-a înghețat catedra în urmă cu peste douăzeci de ani.

Și Cristinel Vioiu, director OJFIR Buzău, cu post rezervat din 2009, recunoaște că această prevedere ridică probleme de etică: „Moral, aveți dreptate, legea ar trebui schimbată, pentru că trebuie să alegi un singur loc de muncă, nu să ai un backup pe viață. Trebuie schimbată legea pentru că, dacă se poate, nimeni nu va spune din proprie inițiativă «Bă, nu mai vreau»”.

Însă legea e greu de schimbat atâta vreme cât o mulțime de beneficiari se află chiar în Legislativ. Am consultat mai mulți parlamentari care sunt profesori la bază și care și-au înghețat catedrele și majoritatea ne-au spus că această facilitate este corectă și binevenită.

„O consider îndreptățită această rezervare pentru că este catedra mea pentru care am dat concurs”, ne-a spus deputata UDMR Elisabeta Kovacs, care ține un post blocat de aproape zece ani.

Această mentalitate – „catedra mea” – ne arată cât de greșit este văzută meseria de profesor de către mulți dintre cei care aleg să o practice: mai puțin ca o vocație în care ai rolul de a forma generații și mai mult ca un loc de muncă sigur, de care e bine să ții cu dinții.

Toți cei care-și îngheață catedrele și care susțin cu vehemență acest privilegiu se gândesc în primul rând la interesul lor, în timp ce interesul elevilor nu intră niciun moment în discuție.

Când o catedră este rezervată de un profesor titular plecat pe o altă funcție, în locul său trebuie, totuși, să predea cineva. În majoritatea cazurilor o va face un profesor detașat de la altă școală sau un profesor suplinitor, care fie nu a luat notă de trecere la titularizare, fie a luat examenul, dar nu a găsit niciun loc titularizabil. Suplinitorii lucrează pe contracte cu perioadă determinată, valabile timp de un an. Este o situație care de multe ori are efecte nefaste asupra elevilor, nevoiți să învețe materia respectivă cu profesori care se schimbă de la un an la altul.

De suferit au și tinerii profesori care iau note de trecere la examenul de titularizare, dar nu pot deveni titulari pe post la o școală anume, deoarece postul respectiv este rezervat de un profesor plecat într-o altă funcție. Iar rezervarea se întinde, uneori, pe zeci de ani.

În multe cazuri, cei care își îngheață catedrele nu se mai întorc niciodată, ceea ce înseamnă că au ținut postul blocat degeaba. Dacă se întorc, apare în discuție pericolul deprofesionalizării. De exemplu, la o școală din Suceava catedra de informatică este blocată din 2008, timp în care această materie s-a transformat radical.

Exemplul președintelui

Dincolo de efecte și de păreri despre oportunitatea sau moralitatea unor astfel de privilegii, discuția se oprește într-un punct implacabil: tot acest mod de funcționare este girat de însuși președintele României, omul care și-a asumat reforma învățământului, elaborând programul „România Educată” și propunându-ne „un demers de reașezare a valorilor în domeniul educației”. Klaus Iohannis menține blocată de 25 de ani o catedră de fizică de la Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal” din Sibiu.

Președintele și-a rezervat prima dată postul în anul 1997, când a fost numit inspector școlar general adjunct. Rezervarea s-a prelungit în anul 2000, când Iohannis a câștigat alegerile locale și a devenit primarul Sibiului, funcție pe care a ocupat-o până în 2014, când a fost ales președinte.

Odată ajuns pe cea mai înaltă funcție a statului român, Klaus Iohannis n-a părut să considere nici măcar atunci că nu mai are nevoie de plasa de siguranță a unei catedre de fizică la care s-ar putea întoarce ca profesor. Sau poate a fost prea ocupat și nu și-a mai amintit că postul a rămas rezervat.

Cert este că postul de profesor de la Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal” este blocat și astăzi de Klaus Iohannis, deși șase generații de elevi au învățat fizică de la alte cadre didactice.

I-am solicitat președintelui să explice care este motivul pentru care încă menține rezervată catedra de la Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal”.

Din comunicarea Administrației Prezidențiale se înțelege că Klaus Iohannis n-a uitat de catedra pe care o ține blocată de 25 de ani și că nu vede nicio problemă în asta. Răspunsul venit de la Cotroceni a fost scurt și sec: rezervarea catedrei de către Președintele României este conformă cu prevederile legale.


Autor: Elena Gafton
Editor: Mihai Voinea

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.