Din absurdul epocii Iohannis: șah-mat cu propriile „secrete“

  • În România lui 2023, informații banale la care publicul a avut acces ani la rând au devenit, în mod surprinzător, clasificate. În luna martie, în timp ce președintele Iohannis călătorea în Asia cu un avion de lux al unei companii private, Administrația Prezidențială le-a transmis jurnaliștilor interesați că nu le va comunica nici costul de închiriere a aeronavei, nici numele firmei de transport la care a apelat, pentru că informațiile ar fi secrete.
  • Ca să înțelegem cum funcționează mașinăria de secretizare fără preaviz a informațiilor de interes public, am făcut un test. Am cerut Administrației Prezidențiale să ne comunice costul primului zbor oficial al președintelui Iohannis, din ianuarie 2015. Aveam deja aceste informații de la aceeași instituție care obișnuia, în trecut, să le comunice la cererea oricărui jurnalist. Paradoxal, în 2023 ni s-a răspuns că și acelea sunt secrete.
  • Brusc, ne-am trezit, așadar, în situația de a fi fost, ani la rând, în posesia unor „informații clasificate”. Zăceau îngropate într-un e-mail, cu antetul Administrației Prezidențiale, cu număr oficial de înregistrare și fără niciun avertisment de sensibilitate deosebită. Dimpotrivă. Căci aici s-a ajuns, la aberanta situație în care date inofensive sunt trecute de-a valma la secret doar pentru că ating o intersecție sensibilă: președintele țării și banii publici.
  • Considerând că în mandatul președintelui Iohannis se poate crea un precedent periculos, prin secretizarea nejustificată a unor informații importante în cântărirea eficienței cheltuirii bugetului public, am dat în judecată Administrația Prezidențială, cerând instanței să oblige statul la transparență.

VARIANTA VIDEO A ARTICOLULUI

CETĂȚEANUL, ÎNAINTEA STATULUI

În programul cu care câștiga alegerile din 2014, Klaus Iohannis se prezenta promițător: „Un președinte care pune cetățeanul înaintea statului”. În cuvinte puține, să pui cetățeanul înaintea statului însemna respect și transparență în instituțiile publice. „Statul trebuie să fie mult mai transparent în raport cu propriii cetățeni, să dea socoteală de modul în care lucrează în beneficiul cetățenilor și de modalitatea în care cheltuie banul public”, se consemna cu claritate în paginile „României lucrului bine făcut” – programul său politic. Iar primul mandat al lui Klaus Iohannis a început chiar așa.

În ianuarie 2015, în prima lună la Cotroceni a actualului președinte, ceream Administrației Prezidențiale să facă o clarificare: cum va proceda cu zborurile în vizitele externe, dat fiind că România nu mai avea o aeronavă oficială, iar contractul multianual cu TAROM fusese reziliat, în 2013, de administrația Băsescu.

Dornic să arate intrarea într-o nouă eră a transparenței, stafful de comunicare al Președinției nu se limita atunci să răspundă doar tehnic la această întrebare, ci plusa cu un exemplu concret: primul decont de deplasare externă din mandatul președintelui Iohannis. „La data solicitării dumneavoastră, a fost executată cu o aeronavă specială aparţinând TAROM cursa pe ruta Bucureşti – Bruxelles – Bucureşti pentru care s-a încheiat un contract în perioada 15-16.01.2015 cu o valoare de 216.520,02 lei (echivalentul de atunci a 49.000 de euro, n. red.)”, detalia Departamentul de Comunicare al Cotrocenilor.

UN TEST CU REZULTAT PREVIZIBIL: SECRETOMANIA

Undeva, pe parcurs, însă, cetățeanul nu doar că n-a ajuns să fie pus înaintea statului, dar a devenit chiar invizibil pentru același stat. Azi, întrebările jurnaliștilor puse în numele cetățenilor, pe același subiect, primesc un răspuns standard pe care stafful prezidențial nu mai face nici măcar efortul de a-l adapta de la o solicitare la alta. L-am primit și noi când am întrebat, inițial, despre zborul spre și dinspre Japonia, din martie anul acesta: „Contractele pentru prestarea serviciilor de executare a zborurilor speciale sunt documente clasificate, în integralitate, motiv pentru care nicio informație din cuprinsul sau asociată acestora nu poate fi comunicată”.

Corespondența dintre Recorder și Administrația Prezidențială pe tema zborurilor prezidențiale a continuat însă dincolo de acest refuz. Și a inclus un test. Mai exact, pentru a vedea până unde merge suprasecretizarea în prezent, am revenit cu o întrebare din trecut: putem afla măcar cât a costat deplasarea președintelui la Bruxelles din 15-16 ianuarie 2015, primul său drum extern, și cu ce companie a zburat atunci delegația?

Iar răspunsul Administrației Prezidențiale a fost uluitor. O informație care era perfect transparentă în urmă cu opt ani e azi secret de serviciu. Vorbim de aceeași informație, de aceeași instituție și chiar de același președinte.

În plus, exercițiul de opacitate e dublat de unul de superioritate în fața jurnaliștilor și, implicit, a opiniei publice: „Toate informațiile de interes public referitoare la activitățile desfășurate cu ocazia vizitei oficiale pe care Președintele României a efectuat-o la Bruxelles în perioada 15-16.01.2015, se regăsesc la secțiunea Media de pe site-ul Administrației Prezidențiale”, ne transmite Președinția. Cu alte cuvinte, „toate informațiile de interes public” despre o vizită externă reprezintă suma câtorva fotografii, declarații și comunicate oficiale. Orice altceva e secret, chiar dacă e plătit din bani publici.

Răspunsurile Administrației Prezidențiale la solicitarea aceleiași informații despre aceeași deplasare oficială, la distanță de opt ani - 2015 și 2023 

ATUNCI ȘI ACUM. TRANSFORMAREA UNUI PREȘEDINTE

Diferențele între atunci și acum sunt puține, dar esențiale.

Prima e aceea că, în urmă cu opt ani, președintele mergea cu aeronave închiriate de la TAROM la prețuri comparabile cu cele plătite de instituția prezidențială în mandatul lui Traian Băsescu. Azi, pentru turneele externe sunt închiriate aeronave de lux. Ultimele două astfel de turnee prezidențiale – în Asia și în America Latină – au fost făcute cu un Boeing 737-900ER – cu salon și dormitor –, fabricat în 2015 și operat de Global Jet Luxembourg. În zborurile uzuale, oricât de scurte, Președinția închiriază un business jet Embraer Legacy 600. Detalii despre companie și despre nivelul de confort al aeronavei a publicat anterior G4Media.

2016 - Președintele Iohannis și soția sa, Carmen, ajung la Tel Aviv cu un avion TAROM. Sursa foto: Agerpres Foto | 2023 - aeronava Global Jet închiriată pentru zborurile în Asia și în America Latină. Sursa imaginilor: Boarding Pass

A doua diferență e că în 2015 Klaus Iohannis spera la încă un mandat prezidențial. Or, prezentul îl pune în situația de a nu avea nimic de pierdut, poate să joace cu misecuvinismul la vedere.

O a treia schimbare e legată de stafful prezidențial. La momentul instalării la putere, Klaus Iohannis îi încredințase conducerea Departamentului de Comunicare scriitoarei Tatiana Niculescu Bran, fost jurnalist BBC, care îi era și purtător de cuvânt, dar care a demisionat după numai patru luni. De mai mulți ani, Administrația Prezidențială e doar purtătoare de tăceri. Nu mai are un purtător de cuvânt, iar Comunicarea e coordonată discret de consilierul prezidențial Daniela Bârsan, a cărui experiență anterioară relevantă e strict cea de șef al biroului de presă al PNL.

Dar cea mai importantă diferență ține de raportarea la opinia publică. Într-un stat decis să depășească statutul de periferie europeană, cum se imagina „România lucrului bine făcut”, accesul la informații publice nu poate fi scurtcircuitat, de la cel mai înalt nivel, fără să fi existat, între timp, vreo schimbare a legii care îl garantează. În România prezentului însă iată că se poate.

LABIRINTUL CLASIFICĂRII UNOR INFORMAȚII PUBLICE

Până de curând, informațiile despre banii cheltuiți în deplasările externe de președinții pe care i-a avut România n-au fost secrete. Mai ales după 2001, când legea accesului la informațiile de interes public a arătat oricărui cetățean scurtătura pentru a le obține: un simplu e-mail cu o întrebare precisă pe această temă.

Astfel de date oferă nu doar indicii despre transparență, ci și despre eficiența în cheltuirea bugetului. Pe baza lor, pot fi puse, de pildă, în balanță costurile unui turneu internațional și beneficiile diplomatice sau economice obținute de pe urma lui. În lipsa lor, totodată, nimeni nu poate cântări dacă vizitele oficiale sunt mai mult decât excursii ale unui cuplu prezidențial cu staff-uri extinse.

Dar, în accepțiunea de azi a Președinției, „defalcarea cheltuielilor reprezentând deplasări externe pe destinații și categorii nu este posibilă întrucât această operațiune ar conduce la încălcarea prevederilor legale referitoare la protecția informațiilor clasificate”. Pentru punerea lor la adăpost, se invocă o Hotărâre de Guvern din timpul Guvernului Radu Vasile (HG 755/ 1998 – Regulament privind organizarea, pregătirea și executarea zborurilor speciale), cu posibile modificări ulterioare. Numai că și această hotărâre e ținută secretă. Așadar, în afara celor implicați în planificarea acestor zboruri, numai un judecător poate citi și constata dacă secretizarea informațiilor odinioară publice are temei legal. Deocamdată, în procesul pe care l-am deschis, nu a fost stabilit un termen la Tribunalul București.

ÎNTREBĂRI CU RĂSPUNS AȘTEPTAT

Până să se întâmple asta, e de remarcat absurdul întregii situații. Fără a fi clar când și de către cine, au fost clasificate inclusiv informații pe care site-uri specializate în monitorizarea zborurilor le oferă în timp real. Sunt astfel accesibile numărul, modelul și fotografia oricărei aeronave care primește permisiune de decolare, traseul și chiar istoricul de zbor.

Dacă le-ar face publice, Administrația Prezidențială s-ar vedea nevoită să explice, de pildă, de ce pentru vizitele oficiale ale președintelui în America Latină, întinse pe 8 zile, cu un program oricum foarte lejer, călătoria a durat 11 zile și s-a încheiat la Constanța, în preajma vacanței de 1 mai. O arată datele Flightradar24, care colectează și publică în timp real informații din rețeaua de control a traficului aerian internațional.

17-28 aprilie 2023. Traseul cuplului prezidențial în vizitele din Brazilia, Chile și Argentina comunicate oficial a se fi desfășurat între 18 și 26 aprilie 2023. Sursa informațiilor: Flightradar24.com

Aceeași instituție ar fi în situația de a explica de ce un turneu mai degrabă protocolar a ajuns la costuri record de 2,7 milioane de lei (echivalentul a 550.000 de euro la data respectivă). Sunt date care reies din execuția bugetară pentru aprilie 2023, în comparație cu luna precedentă, cu mențiunea că acest calcul este posibil doar când Președinția are programată o singură deplasare externă într-o lună, cum s-a întâmplat în acest caz. Nici aceste informații nu sunt însă publicate de Administrația Prezidențială, ci de Ministerul Finanțelor, pe portalul de Transparență Bugetară.

O altă explicație necesară s-ar lega de extinderea călătoriilor prezidențiale cu cel puțin o zi peste programul oficial, ajunsă să fie regulă a ultimului an.

Iar absurdul merge și mai departe: în aceeași zonă obscură a secretelor de serviciu au intrat, la grămadă, informații publicate deja în presă, în trecut, sau strecurate în declarații oficiale ale unor foști președinți. Totul pentru a păstra secretul din jurul unor vizite externe suspectate de costuri exagerate.

Am contactat Președinția întrebând cine, când și cu ce justificare a secretizat oficial aceste informații. Până la data publicării acestui articol, nu am primit vreo clarificare.

Considerăm însă că Administrația Prezidențială este datoare să răspundă public la câteva întrebări esențiale pentru a înțelege dacă cetățeanul mai este, fie și teoretic, pus înaintea statului.

  • Când a pierdut, fără preaviz, opinia publică dreptul de a ști aceste lucruri?

  • Cine și după ce criterii a clasificat informații precum costul transportului unei delegații oficiale sau numele companiei care efectuează zborul plătit de la bugetul de stat?

  • A încălcat Administrația Prezidențială legea în 2015, când a oferit transparent aceste informații? Presupunând că au fost clasificate după 2015, cine și cu ce puteri le-a secretizat retroactiv și pe cele care fuseseră publice până atunci?

  • Dacă informațiile care ne-au fost furnizate în 2015 sunt azi clasificate, ce e de făcut având în vedere că ne aflăm în posesia unor secrete de serviciu?

  • Stă în puterea președintelui să propună declasificarea acestor informații și publicarea lor?


Editori: Cristian Delcea și Mihai Voinea
Sursa fotografiei principale: Administrația Prezidențială

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.

Violența împotriva femeilor din politică a devenit doctrină națională: „Ești redusă la funcția ta de a face copii și de a produce plăcere”

Interviuri realizate de Recorder cu 16 politiciene, dar și hotărâri de instanță sau ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), arată că sexualitatea reprezintă tema cel mai des folosită în atacurile la adresa femeilor din politica românească: referințe la viol, la promiscuitate, la folosirea sexului pentru a obține o funcție, la infidelitate. Scopul e să le umilească și să le distrugă reputația.