De două săptămâni, profesorii din școli și din licee sunt în grevă. Cer demnitate, dar o fac în fața unor demnitari cărora însăși ideea de demnitate publică le e străină. În zgomotul general, accentele se pun, la întâmplare, când pe salarii, când pe nevoia de performanță, când pe așa-zisele oferte cu care guvernul încearcă să-i retrimită în clase.

Celor care au lăsat cataloagele din brațe societatea vocală le strecoară constant îndoiala că lupta lor și-ar fi găsit momentul potrivit. Dar zeci de mii de profesori merg totuși mai departe, în marșuri cuminți, care nu mai pot fi ignorate.   

După șase ani la catedră, Mihai Crangă – profesor la o școală de stat din București – s-a gândit că și mesajul lor, al idealiștilor, trebuie să se facă auzit în stradă: „Preferatul meu fost că nu plecăm. Eu nu-mi doresc să plec din învățământ. Mă gândesc la asta, destul de des, dar suntem mulți care nu ne dorim să plecăm, mai ales că suferă și școlile de o anumită deșertificare în unele zone – nu vin profesori tineri, pleacă foarte mulți, e o lipsă de personal – și cred că e un mesaj important să rămânem, cei care suntem, și să dăm un exemplu.” 

Urmează, așadar, un episod On the Record dintr-o perspectivă subiectivă – a exasperării și a așteptărilor unui tânăr profesor care nu e încă gata să-și dizolve entuziasmul de a preda într-o luciditate amară.

Foto: Mediafax Foto/ Alexandru Dobre


On the Record este un podcast săptămânal produs de Recorder. Partener: Aqua Carpatica. Ne găsești pe toate aplicațiile importante: Apple Podcasts | Google Podcasts | Spotify. Avem și un cont dedicat de YouTube.

Cele mai recente

DOCUMENTAR RECORDER. Deceniul Iohannis

Ca de atâtea ori în ultimii 35 de ani, suntem iarăși în fața unei alegeri dificile. În șubreda noastră democrație, a căuta un președinte într-o sumă de candidați departe de a se ridica la înălțimea acestei funcții n-a fost vreodată ușor. Devine însă și mai complicat dacă ne uităm bine la România prezentului – o țară a speranțelor risipite, a neîncrederii și a apatiei. Oricare îi va fi numele, noul președinte e, inevitabil, consecința unui deceniu neîncheiat încă – deceniul Iohannis.  Întoarcerea în urmă cu zece ani poate fi un exercițiu dureros. Ne obligă să retrăim, dar ne ajută să

Ce ne enervează #21 – E prea puțin Ceaușescu

O ediție despre cum te amețesc alegerile astea mai tare decât tiribombele, despre cum faci bani cu nepoții, despre cum punem femeile să facă plozi pentru că țara are nevoie de trupuri, despre cum îți alegi consilierii fără să fii consiliată, despre competenții candidați AUR și SOS, dar și despre faptul că e prea puțin Ceaușescu în viața noastră politică, sau ce-o fi asta.