Lupta Adelei și a lui Kuky: „Nu există copii cu dizabilități și copii normali. Există doar copii“
- Să te integrezi într-un sistem nu înseamnă numai să îi accepți metehnele strângând din dinți și să mergi mai departe chiar dacă drepturile îți sunt încălcate. Să te integrezi înseamnă uneori să îți creezi singur ceea ce statul nu a fost capabil să îți ofere.
- Adela Hanafi l-a născut pe Kuky, un copil cu dizabilități, într-o Românie a anilor ’90 în care copiii atipici încă erau neglijați în spitale și respinși de societate. După câțiva ani în care a îndurat și discriminarea celor din jur, și trauma de a-și vedea copilul dat afară de la școală, Adela Hanafi s-a hotărât să deschidă „Conil” – prima grădiniță și școală incluzivă din București. Aici orice copil, tipic sau atipic, este primit cu brațele deschise.
- „Conil” există din 2005, iar acum are deja patru centre diferite, pe care Adela Hanafi le-a dezvoltat de la început după același principiu: diferențele dintre copii nu reprezintă un obstacol, iar misiunea profesorului e să descopere ce e mai bun în fiecare.
Se aude un „Haideți la masă” și toți copiii își aruncă jucăriile din mâini, sar din leagăn, lasă trotinetele și bicicletele în mijlocul locului de joacă și aleargă înspre sala de mese. O fetiță cu breton și fluturi pe rochie îl prinde de mână pe un băiat exact cât ea de înalt și țopăie împreună spre camera unde îi așteaptă deja farfuriile pe masă. „Uite, fetița asta este tipică, nu are absolut nicio problemă, nicio dizabilitate, și pentru că e bună prietenă cu David, băiețelul cu autism pe care îl ține de mână, am rugat-o să mănânce împreună cu el. David nu a vrut niciodată să mănânce la grădiniță, luni de zile ne-am chinuit cu el. Și de când îl ia Maia cu ea la masă și stă lângă el, David mănâncă fără probleme”, povestește Adela Hanafi, președinta Asociației Conil.
Când auzi prima oară despre conceptul de „grădiniță incluzivă”, e greu de înțeles cum funcționează. De ce un părinte al unui copil tipic, care și-ar putea duce copilul la orice grădiniță din cartier, alege, totuși, o grădiniță privată unde vin și copii cu diverse dizabilități, copii care nu pot vorbi sau care au dificultăți de învățare, copii care de obicei sunt respinși din grădinițele și școlile „normale”?
Însă stând în printre ei și ascultând poveștile Adelei Hanafi, îți dai seama că la finalul zilei, într-un astfel de loc, copiii învață mai mult decât alfabetul și cifrele. Ei învață să fie empatici, să îi înțeleagă și să îi ajute atât cât pot pe ceilalți. Mai învață că diferențele dintre oameni sunt firești și că orice copil, indiferent cum este el, poate deveni prietenul lor cel mai bun.
Prin „Conil”, Adela Hanafi a reușit să creeze un loc pe care ea și fiului ei, Kuky, l-au căutat de-a lungul anilor fără să-l poată găsi nicăieri. Povestea lor e, de fapt, povestea miilor de familii cu copii atipici care încearcă să își găsească un loc în societatea din România.
Acest material este susținut de UNICEF
