Prețul tăcerii. O investigație în contabilitatea presei de partid

Controlul presei a fost mereu o temă controversată în România, însă ceea ce trăim în ultimii ani este diferit: de la presa dependentă de banii unor moguli conectați politic și împărțită în tabere în funcție de interesele patronilor, am trecut într-o paradigmă nouă.

Partidele politice au inventat un sistem prin care cumpără presa cu bani de la bugetul de stat, trecuți prin conturile unor intermediari și livrați apoi către trusturile media. Este un pact între jurnaliști și politicieni, în care presa s-a grupat într-o singură tabără și stă cu capul plecat în fața partidelor care s-au grupat și ele într-o singură coaliție. Un monolit de putere pe care nu mai are cine să-l conteste și despre derapajele căruia află tot mai puțină lume, pentru că informația este atent controlată.

Prețul plătit de partide pentru ca presă să tacă și să se uite în altă parte se ridică la zeci de milioane de euro, iar contractele pe baza cărora se livrează aceste sume sunt ținute la secret și protejate cu clauze de confidențialitate.

Într-o investigație pornită de la un mail anonim care ne-a furnizat o serie de documente, Recorder a pătruns în interiorul acestui sistem care a devenit o amenințare pentru democrația din România.

La capătul a câteva luni de documentare, am decriptat circuitul banilor și am cerut explicații de la trusturile de presă și de la politicienii care le finanțează. Am încercat să explicăm unul dintre cele mai grave fenomene cu care se confruntă societatea românească: cum au ajuns partidele să cumpere presa cu banii noștri.

SUSȚINE PROIECTUL RECORDER
REDIRECȚIONEAZĂ 3,5% DIN IMPOZITUL PE VENIT
Materialele Recorder n-ar fi posibile fără susținerea donatorilor. În această perioadă puteți redirecționa 3,5% din impozitul pe venit către Recorder. Durează mai puțin de un minut.
Cele mai recente

PODCAST. Cum ieșim din criza energetică?

Deși pare că situația din Iran s-a ameliorat temporar, războiul ne-a arătat cât de dependente sunt, de fapt, statele europene de petrolul și gazele din Asia de Vest. Totodată, au fost reluate discuțiile despre necesitatea tranziției energetice, de la combustibilii fosili și alte surse poluante, la surse regenerabile, precum cele solare, eoliene sau hidroelectrice. Nu și în România, unde, de câțiva ani, politicienii se încăpățânează să caute alternative mai puțin sustenabile pentru asigurarea independenței și suveranității energetice. Răzvan și Vlad analizează, în acest episod, cât de dificilă este, de fapt, tranziția energetică și care va fi soarta Europei, prinsă la