Tatăl Vioricăi Dăncilă, condamnat la închisoare și amnistiat pe vremea lui Ceaușescu
- Tatăl premierului Viorica Dăncilă s-a numărat printre infractorii de drept comun, condamnați și amnistiați prin decret, în epoca târzie a lui Nicolae Ceaușescu. Un decret din 1986, asimilabil, grosso-modo, ordonanței de urgență pe care Liviu Dragnea o așteaptă acum de la premierul său marionetă.
Recorder mai trasează astăzi câteva tușe pe pânza pe care a încercat să reconstituie tinerețea Vioricăi Dăncilă. Viața acelei adolescente banale, mediocre la învățătură, căreia toți colegii de școală îi spuneau Rodica. Fata veselă, fără ifose, care abia a intrat la liceu și care a dat-o în bară la admiterea pentru facultate. Fiica unor oameni simpli, stabiliți într-un cartier muncitoresc din Ploiești, care părea sortită unei vieți oarecare, dar care a răsturnat toate pronosticurile și a ajuns să conducă România.
Primul nostru articol cu acest subiect, publicat la sfârșitul verii, a avut 200.000 de vizualizări.
Din marea aceasta indistinctă de cititori, câțiva au făcut un pas înainte. Ne-au scris și ne-au povestit lucruri pe care documentarea Recorder le omisese.
Au fost mesaje sosite de la oameni care cunoscuseră bine familia Vioricăi Dăncilă în anii aceia îndepărtați, pe care noi încercaserăm să îi limpezim.
Printre informațiile pe care ni le-au dat și pe care le-am confirmat din surse independente se numără aceasta: tatăl Vioricăi Dăncilă, Filimon Nica (78 de ani), bărbatul ajuns, astăzi, să trăiască la o margine mizerabilă a Ploieștiului, a ispășit, în trecut, o condamnare la închisoare pentru comiterea unor infracțiuni de drept comun.
Condamnare de care însă a scăpat foarte repede, după doar o jumătate de an, datorită unui decret de amnistie și grațiere dat de Ceaușescu.
Deși episodul acesta nu a avut nimic de a face cu alegerile de viață ale Vioricăi Dăncilă și nu îi poate fi imputat, Recorder a ales să publice cronologia lui.
În primul rând, el se înscrie în rândul datelor care ne ajută să ne răspundem la întrebarea “Cum arată lumea aceea, incomplet cartografiată, din care provine personajul obedient cu care românii s-au trezit în fruntea Guvernului, în anul în care își aniversau Centenarul?”.
În al doilea rând, opinia publică trebuie să cunoască faptul că omul politic în mâinile căruia, astăzi, este concentrată cea mai mare putere executivă din România a beneficiat, în trecut, fie și indirect, de un act normativ de felul celui pe care acum, pe linie de partid, i se cere să își pună semnătura.
„GOSPODĂRIA AGROZOOTEHNICĂ”
În momentul în care a fost arestat, Filimon Nica avea 45 de ani și era cadru activ în Armata Română. Lucra la intendență, la o unitate de radiolocație din comuna Berceni, de lângă Ploiești.
Avea gradul de plutonier major și figura ca „responsabil” la un serviciu care se numea „gospodărie agrozootehnică”.
În 1985, Parchetul l-a prins falsificând niște acte de gestiune prin care încerca să acopere o mică pagubă care îi era imputabilă: contravaloarea a 2,5 tone de nutrețuri, 5.400 de lei, în banii de atunci – echivalentul a două sau trei salarii.
Totul pornise de la un drum de rutină pe care plutonierul Nica îl făcuse, alături de un soldat, la o fermă din comuna Ciorani, Prahova, ca să aprovizioneze unitatea de radiolocație la care lucrau cu hrană pentru animale.
Cei doi umpluseră o remorcă de tractor cu nutrețuri și se despărțiseră, fără să se mai întoarcă împreună la Berceni. Plutonierul dorise să mai rămână la Ciorani, deși nu avea acest drept, și îl pusese pe soldat să facă de unul singur cale întoarsă. Soldatul, beat, pierduse o jumătate din încărcătura remorcii până la destinație.
Două săptămâni mai târziu, tatăl Vioricăi Dăncilă făcuse un alt drum la ferma de furaje din Ciorani și, după ce stătuse la băutură cu gestionarul de acolo, încărcase în remorcă o cantitate mai mare decât cea trecută în scripte, pentru a compensa minusul de la transportul de dinainte.
Mai apoi, se pusese pe strecurat falsuri în actele gospodăriei agrozootehnice de care era responsabil, ca să ascundă acest artificiu.
25 DE ZILE DE ÎNCHISOARE
Procesul penal al lui Filimon Nica a început pe 18 noiembrie 1985 și s-a încheiat pe 12 decembrie, același an. În timpul audierilor, plutonierul a recunoscut toate faptele de care era acuzat.
A fost găsit vinovat de uz de fals, instigare la fals intelectual, înșelăciune în dauna avutului statului și neglijență în serviciu. Detenția lui, ispășită într-o pușcărie din București, a durat tot atât cât a ținut și procesul: 25 de zile.
În cele din urmă, a primit o sentință de trei ani de închisoare cu suspendare și a fost eliberat odată cu pronunțarea condamnării.
Dosarul a fost judecat la Tribunalul Militar Teritorial București. Recorder a găsit sentința în arhivele acestei curți judecătorești și a obținut o copie a ei. Toată anecdotica plutonierului Nica, pe ruta Berceni – Ciorani și înapoi, povestită mai sus, este preluată din acest document.
Sentința poartă numărul 757/1985 și poate fi citită în întregime în documentul de mai jos. Dosarul de instanță în care a fost judecată cauza, numărul 682/1985, nu mai există. A fost dat la macerat în 1995, după ce își depășise termenul legal de conservare.
Loading...
Reload document 
Open in new tab LA SERELE DIN BĂRCĂNEȘTI
Pe lângă pedeapsa de trei ani cu suspendare, dictată împotriva lui Filimon Nica, hotărârea de condamnare mai conținea și alte mențiuni: îl obliga pe tatăl Vioricăi Dăncilă să acopere din economiile proprii paguba de 5.400 de lei și îl trimitea să lucreze la o unitate de producție.
Detașarea în câmpul muncii fusese, de altfel, principalul scop al lăsării lui în libertate. Un decret din 1977 stipula că infractorii neviolenți, condamnați la cel mult cinci ani de detenție, își vor executa pedeapsa prin muncă, astfel încât să contribuie la împlinirea planurilor economiei socialiste.
Munca aceasta era denumită „muncă corecțională” în lege și consta, printre altele, în faptul că statul își oprea o cotă parte – între 20% și 50% – din salariul pe care îl primea condamnatul.
Deși, formal, era liber, cel trimis la muncă corecțională avea o libertate, în final, îngrădită: nu putea să părăsească localitatea în care lucra decât cu aprobarea miliției.
Cititorul care a semnalat Recorder acest episod din viața tatălui Vioricăi Dăncilă spune că plutonierul a ajuns, în cele din urmă, să își facă stagiul de muncă corecțională la niște sere legumicole din localitatea Bărcănești, aflată în imediata vecinătate a Ploieștiului.
CĂPITANUL DORU-VIOREL URSU
Cel care a judecat dosarul lui Filimon Nica și a dictat împotriva acestuia o pedeapsă de trei ani de închisoare cu suspendare a fost Doru-Viorel Ursu, ministru de Interne al României în perioada iunie 1990 – septembrie 1992.
În 1985, Ursu era magistrat la Tribunalul Militar Teritorial București și avea gradul de „căpitan de justiție”. Ursu a refuzat orice conversație cu Recorder, spunând că s-a retras din viața publică și că nu dă consultații prin telefon.
AMNISTIA DIN 2 IUNIE 1986
Întâmplarea a făcut că sentința blândă, de trei ani cu suspendare, pe care Filimon Nica a primit-o în decembrie 1985, să nu îi păteze cazierul decât pentru puțin timp. La o jumătate de an după ce scurta lui aventură prin penitenciarele României luase sfârșit, Ceaușescu a dat un decret de amnistie și grațiere, care l-a scăpat de toate complicațiile penale. S-a întâmplat pe 2 iunie 1986.
Amnistia și grațierea s-au referit inclusiv la cei care executau pedepse de muncă corecțională.
O SITUAȚIE FAMILIALĂ „GREA”
În momentul în care tatăl ei a fost încarcerat pentru 25 de zile într-un penitenciar din București, Viorica Dăncilă avea 22 de ani și era studentă în anul al doilea la Institutul de Petrol și Gaze din Ploiești. Se pregătea să împlinească 23 de ani.
Părinții ei nu erau divorțați la data aceea – așa cum a scris Recorder în primul articol dedicat tinereții premierului.
Erata aceasta e făcută chiar de textul sentinței Tribunalului Militar. Verdictul menționează că Filimon Nica era căsătorit și adaugă că situația lui familială era „grea”, fără să intre însă în detalii.
Un cititor Recorder, care susține că i-a cunoscut pe părinții Vioricăi Dăncilă în anii aceia, afirmă că despărțirea celor doi s-a produs imediat după ce plutonierul a revenit de la închisoare.
Filimon Nica i-ar fi lăsat soției, Marieta, un mic apartament de la marginea de vest a Ploieștiului, în care locuiseră cu toții până atunci, și s-a dus să trăiască pe unde a putut, supraviețuind din expediente.
După 1990, fostul plutonier major s-a refugiat într-o periferie decăzută a Ploieștiului: un cartier populat în majoritate cu etnici romi, format din case improvizate, ai căror pereți și acoperișuri stau să cadă.
Recorder a mers în cartierul de la periferia Ploieștiului unde tatăl Vioricăi Dăncilă a trăit după despărțirea de soție. Nu am reușit să-l găsim, iar vecinii săi ne-au spus că Filimon Nica stă, în cea mai mare parte a timpului, la Predeal, unde are grijă de vila fiicei sale.
În ceea ce o privește pe Viorica Dăncilă, acesta nu a băgat în seamă sms-urile și mesajele de WhatsApp, pe care i le-am trimis în ultimele săptămâni.
În mesajele respective, am întrebat-o dacă are vreun comentariu de făcut pe marginea informației că tatăl ei a fost condamnat pentru fraudă în comunism și iertat printr-unul dintre decretele pe care Nicolae Ceaușescu le emitea, frecvent, în favoarea infractorilor.
În anii 1980, au fost șase astfel de decrete. În toată epoca Ceaușescu, 17.
CITIȚI ȘI: Curiosul caz al Rodicăi Nica, fata care a ajuns prim-ministrul României
ionu
